ASA TATA, ASA FIU

EPILOG- CEA MAI FRUMOASA ZI

Am incalecat pe crupa calului andaluz, care fornaia de nerabdare, dupa ce mi-am ajutat sotia sa incalece si ea, apoi l-am dirijat spre poarta... tinand fraul calului lui Carmen... Si asa impreuna, ne-am indreptat spre padurea din nordul satului, intr-o zi superba de August, senina si calda... Dupa noaptea perseidelor... pe care ne-o petrecuseram intinsi in iarba moale a campului dintre doua localitati... strans imbratisati... Cu greierii cantand in jurul nostru...

Am intrat in padurea deasa de fagi inalti... pana la cer... Am inaintat o vreme pe cararea ce serpuia adancindu-ne in umbra arborilor... ascultand natura din jurul nostru. Cunosteam drumul... Stiam unde voiam sa ajung...

Am ajuns intr-o zona cu stanci de-o parte a cararii... Am continuat sa mergem la pasul calului, fara sa ne grabim... Si in cele din urma am ajuns la capatul cararii... cand, deodata s-a deschis padurea...

Aveam acum in fata noastra o poienita aproape rotunda... cu iarba necosita... unduitoare in adierea usoara a vantului... Acolo, in mijlocul poienitei era o cabana din trunchiuri de arbori... cu veranda si balansoar... Nu m-am apropiat de ea... Nu inca... si stiam ca nu azi...

- Uau! Exclama, Carmen, facand ochi mari... uimita de privelistea de basm... - Aici e Raiul... Au avut dreptate ai tai! Aici e Paradisul...

Am descalecat, apoi m-am apropiat de femeia mea... ajutand-o sa coboare de pe cal... Am tinut-o strans in brate in timp ce luneca pe trupul meu... infierbantandu-ma... I-am simtit sanii atingandu-mi pieptul... si bratele ei incolacite in jurul gatului meu...

- Da! Iubire! Aici a fost Raiul lor... iar acum e si Raiul nostru... Am raspuns eu, sarutandu-i bland fruntea neteda...

Apoi i-am luat palma intre palmele mele si am privit-o... stiind ca poate citi in ochii mei toata dragostea pe care i-o port...

- Iubire, asta e poiana pe care am visat-o eu dupa banchet... Asta e visul meu... care m-a insotit patru ani de zile... Iar acum asta e realitatea noastra...

Am luat patura moale, prinsa de saua calului si am intins-o pe iarba... fara sa ma grabesc... Apoi am ingenuncheat in mijlocul ei, tragand cu tandrete si blandete si rabdare de bratul iubirii mele, pana ce Carmen a ingenuncheat in fata mea... si m-a privit cu ochii ei mari, frumosi, albastri... si senini...

- Doamne, ce frumos esti, Edmond! Susura ea, mangaindu-mi obrazul... Nu am raspuns cuvintelor ei... Mi-am amintit doar, cel mai frumos vis cu ea... Primul meu vis cu ea in bratele mele.

Carmen m-a tras spre ea cautandu-mi buzele... Eu nu am mai asteptat... Mi-am lipit buzele de ale ei, intr-un sarut patimas... lung si senzual... In timp ce o mangaiam tandru... simtind trupul ei prin rochita de vara...

Am intins-o pe patura... si m-am intins si eu langa ea... contempland-o ca pe o zeita... Era zeita mea! Era sotia mea frumoasa... Aveam deja doua luni de casnicie de vis... Era sotia mea in acte... purtand numele tatalui meu... I-am privit un lung moment medalionul de la gat... Trifoiul cu patru foi... Simbolul norocului... Da! Ne-a purtat noroc... Exista si pentru noi final fericit...

Mi-am trecut degetele peste gatul ei, apoi printre sanii ei... si mi-am coborat mana tot mai jos, peste talia ei... si tot mai jos pana pe coapsele ei... simtind, in sfarsit pielea neteda a picioarelor ei... Am strans usor degetele pe muschii ei fragezi si neatinsi de alte maini decat de ale mele... Carmen si-a flexat genunchiul sa pot atinge cat mai mult din pielea ei... insa eu nu am coborat mai jos... nu... Am inceput sa urc din nou degetele pe partea interioara a coapselor sale... pana am ajuns aproape de feminitatea ei... am strans din nou degetele pe carnea ei calda... apoi bland si tandru si cu rabdare mi-am dus, in sfarsit, degetele acolo unde mi-am dorit sa ajung... intalnind in cale chilotelul de dantela fina... L-am tras cu un deget la o parte si mi-am inceput explorarea... Mmmm! Reactia ei la atingerea mea a fost atat de excitanta... La fel ca intotdeauna... La fel ca in acea seara in care am avut-o prima data.