ASA TATA, ASA FIU

37

Asta a fost inceputul. Din acea seara de august a inceput totul. Am inceput sa cutreieram cluburile. Deocamdata eu doar observam. Si eram foarte atent la tot ceea ce faceau cei din gasca noastra. Voiam sa fiu la inaltime. Asa cum mi-a cerut Alex. Arma in metoda loverboy era atasamentul emotional al fetelor pentru a putea fi manipulate de noi. Fetele vor ajunge sa faca orice pentru noi, din dragoste. Nu se foloseste forta. Nu! Se folosesc cadouri, iesiri la restaurante, apucaturi galante pentru a castiga increderea fetelor... Exact ce am facut eu cu Carmen... pana cand noi vom avea control total asupra fetelor pentru ca mai apoi sa fie de acord sa faca orice pentru iubirea lor. Factorul de baza in aceasta metoda de proxenetism este factorul emotional. Te folosesti de orice, ca sa o legi emotional de tine. De absolut orice. Si asta voi face. Nu voi alege in functie de starea lor materiala. Nu... Voi alege in functie de inima lor.

A trecut si luna August. A venit si luna Septembrie. Prima zi de liceu. Asa cum mi-am promis, mi-am facut intrarea in forta. Am incercat sa ma comport ca un adevarat "macho" si normal ca am vazut reactia fetelor pe care abia le-am cunoscut. Erau printre ele fete dragute... fete de bani gata. Majoritatea liceenilor din acest liceu erau de bani gata. Erau increzuti si infumurati. Mai ales fetele. Nu mi-ar fi fost usor sa trec de astia patru ani de liceu, daca as fi ramas la nivelul din toamna trecuta. Acum eram constient de asta. Nu printre fumuri de rasfatati. In situatia data, insa, eu am stralucit inca din prima zi. Au aflat ca am castigat concursul de la banchet si toti au vrut sa stea pe langa mine. Fetele m-au inconjurat si au incercat sa ajunga cat mai aproape de mine. Eu, insa, m-am asezat langa un baiat, mai timid, care se vedea clar ca e din provincie. Era cel mai timid si mai retras dintre ei. Daca as fi ramas baiatul din toamna trecuta, oricum langa acest baiat as fi stat in banca.

- Salut. Pot sa stau langa tine, l-am intrebat, fara sa imi dau aere.

- E liber. Poti sa stai daca vrei, sopti el.

- Eu sunt Edmond. Tu?

- Petre. murmura el, de parca i-ar fi fost rusine de numele lui.

- Salut, Petre. Cred ca ne vom intelege bine, noi doi. Daca ai nevoie de ceva, imi spui. Te ajut cu ce pot. Ok?

- Ok! Murmura el, zambind usor.

Dupa festivitate si strigarea catalogului, am fost lasati liberi. Am iesit din cladire cu inima stransa. Primul lucru ce l-am facut a fost sa privesc spre poarta liceului. Sperand, dar totusi temandu-ma. Daca o vad pe Carmen, asteptandu-ma acolo? Huh! Nu era acolo. Era totusi o fata ascultatoare. Poate m-a si uitat deja. Poate incearca sa se apropie de cel mai frumos baiat din noua ei clasa. Apoi am luat o hotarare. O voi suna. Oricum ii promisesem ca va mai avea vesti de la mine. Deci nu greseam cu nimic. Daca ea se va tine de scrisoare, ma voi tine si eu de cuvant.

Asa ca am ajuns acasa... cu acel gand in minte. Ca o voi suna... doar sa ii spun ca sunt bine. Asta i-am promis si asta voi face. Alexandra nu imi mai trimisese nicio poza. Cred ca Alex nu a fost de acord. Probabil se temea sa nu revin la jalea din acea zi in care ii dusesem lui Carmen scrisoarea. Doar din grija pentru mine. Insa eu eram decis sa fac ce trebuie si sa nu dezamagesc pe nimeni. Nu voi mai cere poze. Daca Alexandra il va convinge pe Alex sa o lase sa le faca, e bine! Dar daca nu va putea fi convins, atunci iar e bine. Eu o voi suna periodic pe Carmen. Doar ca sa ma asigur ca ea e bine si ca a inteles ca asa trebuie sa fie. Nu am sunat-o de cand am ajuns acasa. Ea avea mult de mers pana sa ajunga acasa. Eu locuiam la doar cativa pasi de liceu. Asa ca m-am odihnit o vreme. Am fost la sala, fara Alex, de data asta. El si-a inceput activitatea si era ocupat cu urmatoarea victima racolata dintr-un club.

Insa a venit seara... si nu mai puteam amana sa o sun pe Carmen. Asa ca mi-am facut curaj am luat telefonul, am pus numarul pe privat pentru a nu-i aparea ei numarul meu. Eu trebuia sa detin controlul... si cadenta apelurilor. O voi rari din ce in ce mai mult pana cand ii voi da drumul daca voi simti ca ea e in stare sa renunte la noi. Ii voi da libertatea, chiar daca mi se va rupe sufletul. Ea va fi fericita. Nu va suferi noua ani de zile dupa unul ca mine! Tot ce conta pentru mine era fericirea ei si o viata frumoasa pentru ea. Chiar daca asta inseamna sufletul meu sfasiat.