ASA TATA, ASA FIU

9

- Esti bine? Am intrebat-o in timp ce ochii nostri faceau schimb de priviri.

- Da, Cris.... Sunt foarte bine... zambi ea si imi lua mana intre degetele sale, ridicand-o pana la buzele ei... - Sincer, nu am crezut ca ma voi simti chiar atat de bine cu tine, cu toate ca ar fi trebuit sa simt asta de cand te-am vazut. Esti atat de diferit de tot ce am intanit eu... De aceea, te rog eu, nu te mai ascunde! Nu mai suferi... Pentru ca da, se vad umbre intunecate... acolo in strafundul ochilor tai... Iesi in lume! Bucura-ne cu prezenta ta! Esti extraordinar... Sa nu incerci sa il copiezi pe Alex... Nu stiu de unde va cunoasteti... si nici nu vreau sa stiu... Dar sa nu incerci sa il copiezi. Tu nu mai ai nevoie de nimic in plus. Ai tot ce iti trebuie sa stralucesti! Lasa ce a fost! Asta este! Ia viata in piept... Noi te asteptam!

M-am incruntat usor... Si am privit-o mai intens... Am crezut ca fata asta e o proasta de da in gropi, dar m-am inselat... Avea un spirit de observatie care m-a facut sa ma intimidez putin. Singurele mele experiente cu fete au fost Narcisa si Carmen... Narcisa isi avea stilul ei, iar Carmen era de o naivitate dulce... inca... De acum voi cunoaste si altceva. Corina mi-a demonstrat ca exista fete si fete. Si de acum ma voi concentra pe a cunoaste mintea lor... Trupul lor nu imi putea aduce nimic nou... Asta am descoperit acum. Si Narcisa si Corina se simteau la fel... Insa mintea lor putea fi foarte diferita.

Ca semn ca am inteles-o foarte bine si ca semn de recunostinta, i-am imbratisat talia, cu ambele maini si am strans-o usor in brate...

- Multumesc, Corina! Dar se pare ca bunele maniere nu mai atrag in ziua de azi... am soptit eu... cu toate ca stiam ca mint. Asa am cucerit-o pe Carmen... Cu bune maniere... Doar o fata proasta nu este in stare sa aprecieze gesturile galante si le catalogreaza drept fandoseli feminine... O fata desteapta se gandeste si dupa altar...

Fata nu a mai spus nimic. Doar m-a mai privit in continuare, apoi a zambit bland.

Am inspirat adanc si am condus-o in living... unde ne-am petrecut inca ceva timp... povestind aiurea despre filme si genuri de muzica... insa a venit momentul sa isi ia "la revedere". S-a ridicat si-a luat pe umar posetuta eleganta si s-a indeptat spre usa.

- As vrea sa ne mai vedem. Sper sa ne mai vedem, mai bine zis. Da-mi de veste cand mai ai liber. Pana atunci, ai grija de tine! Sopti ea.

- Si tu sa ai grija de tine. Multumesc pentru ziua de azi. Chiar mi-a prins bine. M-ai ajutat mult.

Abia am inchis usa in urma ei, ca am auzit usa de de-asupra mea inchizandu-se si am auzit pe scari pasii lui Alex. Am deschis din nou usa si l-am intampinat, fara niciun zambet. Fata de el nu mai trebuia sa joc teatru. El stia tot... asa ca puteam fi eu. Alex a intrat si a trantit usa in urma lui si s-a grabit sa ma urmeze.

- Deci? Cum a fost?

- Nu imi place sa ma laud... si va trebui sa o intrebi pe ea daca a fost bine... am raspuns asezandu-ma pe canapea.

- Deci a fost bine doar ca nu vrei sa te lauzi, chicoti el vesel. – Aflu eu! Fii sigur de asta. O mai vrei si altadata?

- Daca trebuie, poti sa o aduci...

- Nu daca trebuie. Daca iti doresti! Replica el.

- Eu nu-mi doresc femei... Alex... Nu inca... Cred ca sunt prea tanar sa nu mai pot fara femei...

- Nu e asta, Edmond. Nu e vorba de varsta! Odata ce ai inceput, in mod normal vrei sa mai ai...

Hm! Am tresasrit cand mi-am auzit adevaratul nume... A fost ca un balsam... Nu ma voi pierde printre ei... nu-mi voi pierde pana si numele... In intimitate, el imi va spune pe nume. A fost ciudat sa aud noul nume pe buzele fetei... insa nu mi-am dorit sa imi aud numele real pe buzele ei... Singurele buze pe care mi le doream sa imi rosteasca numele meu real erau ale lui Carmen... Si stiam ca asta nu se va mai intampla niciodata...