ASA TATA, ASA FIU

30

Am citit si recitit fiecare cuvant... intrebandu-ma daca am cuprins tot ceea ce am vrut sa scriu... I-am dat libertatea... Ea va trebui sa inteleaga acum de ce nu se poate ca noi doi sa fim impreuna... De ce noi nu putem avea o poveste de dragoste cu final fericit... M-am simtit bine scriindu-i... Am simtit o liniste sufleteasca pe care nu as fi crezut ca o s-o simt... M-am temut ca nu voi avea curajul sa fac asta... M-am temut ca va durea prea tare... Insa nu. Cuvintele mi-au adus linistea de care aveam nevoie...

Am gasit intr-un sertar din bucatarie o foarfeca si mi-am taiat un carliont din par, apoi l-am asezat peste foile umplute cu scrisul meu. Stiam cum voi face cu scrisoarea. O voi duce chiar eu, intr-o seara, apoi o voi suna sa-i spun ca ea e libera sa iasa din casa pentru ca pericolul iminent a trecut, iar ea nu mai e in primejdie... Dar nu voi duce scrisoarea, pana nu voi avea fotografia noastra si lantisorul cu trifoi cu patru foi. Asta va fi cadoul meu pentru ea si ma voi gandi mereu ca il va pastra la gat, indiferent ce va fi cu noi. Ea nu ma uraste, deci nu are de ce sa renunte la acest lantisor. Stiam ca fetele pastreaza amintiri de la prima lor iubire, de obicei, daca au asa ceva.

S-a facut dimineata pe cand am terminat de scris. Un nou zori de zi. Un nou inceput. Vedem ce ma mai asteapta de acum inainte. Insa imi simteam mintea mult mai linistita decat pana acum. Nu mai simteam tensiunea... Nu mai simteam apasarea de pana acum. Simteam ca voi fi mai bine. Simteam ca pot sa fac si ceea ce imi cerea Alex sa fac. Pot s-o fac. Si o voi face deindata ce ma voi simti mai bine. Deindata ce rana din piept se va vindeca. Deindata ce vacanta mea se va termina. Stiam ca imi vor da timp... nu vor grabi nimic. Aveam un alt statut acum, asa cum spusese Alexandra. Stiu ca as fi putut cere acum sa fac orice altceva. Sa fiu bodiguard de exemplu. Insa nu imi doream asta. Nu imi doream sa-mi risc viata in fiecare zi. I-am promis lui Carmen ca voi avea grija de mine. Deci nu voi alege asta. Oricum il voi insoti pe Alex peste tot si voi avea grija, atat cat voi putea eu sa am, ca el sa fie bine. Am dovedit ca pot. Mi-am castigat singura sansa sa le demonstrez ca pot. Subsolurile nu ma vor avea. Subsolurile vor ramane in spatele meu pentru totdeauna. Subsolurile o vor inghiti pe Narcisa... Manu m-a facut un tradator... Dar puteam fi numit asa? Sunt un Iuda? Nu ca as intelege eu prea bine cine a fost acest Iuda, dar sunt un tradator? Tiberiu mi-a dat ocazia sa ma intorc la Tudor... la cel caruia m-a auzit plangand in hohote si care a incercat sa ma linisteasca... La cel care m-a invatat tot ceea ce eram in stare sa fac la aceasta varsta... Dar oare Tudor mi-a fost un prieten? Oare nu ar fi trebuit sa ma linisteasca atunci cand m-a vazut pentru prima data si sa ma trimita acasa, nu sa ma arunce in mijlocul faptelor ilegale pe care le facusem? Oare nu ar fi trebuit sa imi fie prieten adevarat si sa nu ma fi aruncat in plasa Narcisei... cu un scop clar, acela de a ma face dependent de ea... pentru a nu mai putea sa fiu in stare sa plec de langa ei si sa le fac treburile murdare pe care le facusem? Un singur lucru nu a preintampinat el... Nu a prevazut un singur lucru din tot planul lui cu mine: acel moment in care eu nu imi mai dorisem razbunarea pe Carmen. El crezuse, el fusese sigur ca pentru mine Carmen era doar tinta razbunarii mele, el fusese sigur ca Narcisa ma subjugase intr-atat incat sa ajung sa fiu dependent de ea, ca de un drog... Asa fusese pana la banchet... Pana in timpul noptii... Pana cand am tinut-o pe Carmen in bratele mele fara pic de ura, fara pic de dorinta de razbunare... Asta nu a prevazut Tudor. Nu a ghicit ca imensa dorinta de razbunare pe care o avusesem la adresa lui Carmen in acea zi in care ne-am intalnit s-a trasformat din nou in iubire... Am reusit sa ii insel vigilenta... Mi-am gasit puterea despre care si el spunea ca o am, sa le insel increderea in puterile lor. El si-a dat seama de toate acestea mult prea tarziu... pe cand eram cu un picior in celalalt grup... Si poate nici atunci, insa si-a dat seama ca ceva in mine s-a schimbat... Ca ceva nu mai functioneaza asa cum isi calculase el... Poate ca asta ii era planul... Sa incerce sa ma readuca in gasca cu orice pret... bazandu-se pe ceea ce credea el ca mai simteam pentru Narcisa... Si atunci cand si-a dat seama ca ii va fi mult mai greu sa ma atraga inapoi la el, a lovit-o pe sora lui... Din doua motive clare: pentru a o pedepsi pentru greselile ei grave pe care le facuse si pentru ca stia ca nu o mai putea folosi sa ma atraga la ei in momentul cand ar fi putut ajunge la mine... Si atunci, eu sunt tradatorul? Eu sunt cel care a muscat mana care m-a hranit, sau el e tradatorul? Eu ii hranisem pe ei... Coletele duse de mine in siguranta ii hranisera pe toti. Am dovada. Alexandra spusese asta in povestea ei despre afacerea cu Tiberiu... Alexandra mi-a spus ca Tudor stia ca poate aduna banii daca ma mai are putina vreme... si Alex imi spusese ca cel care a fost insarcinat in locul meu sa duca coletele a fost prins de la prima incercare. Nu sunt un superman... si nu m-am considerat niciodata asa... dar astea au fost faptele... Si atunci, eu sunt tradatorul? Eu sunt Iuda? Nu! Eu am ales ceea ce a fost corect. Eu am ales ceea ce a trebuit sa aleg. Acum eram convins ca am facut ceea ce trebuia.