ASA TATA, ASA FIU

5

- Uau! O vampa!

- Da! O vampa in devenire. Stiu ca nu le va spune parintilor ei despre mine. Nu vrea ca ei sa afle despre pericolul in care a fost, pentru ca se teme ca nu o vor mai lasa sa vina in oras. Acolo, in sat a epuizat tot ceea ce se putea epuiza. Nu a mai avut iubit...

- Oh! Sarmana! O prada usoara pentru tine...

- Da! O prada usoara. Mult prea usoara, iubire! Ea se arunca orbeste!

- Nu are ce face! Daca e vorba de vocea sangelui, iar ea nu isi poate explica ceea ce simte, ea se va atasa de tine si cu atat mai greu ii va fi in ziua majoratului ei. Daca e asa cum spui, ea va fi pe cale sa faca ceea ce are ea in cap! Nu glumesc. Stiu ce e in capul ei. Am trecut si eu prin faza asta! E o furtuna in noi in acea perioada.

- Oh! Draga mea! Tu chiar ai fi facut ceea ce mi-ai zis atunci?

- Tot ce e posibil... a recunscut ea. – Edmond, gandul ca am asteptat degeaba... gandul ca eu te pierd... pana la urma... a fost mult prea infricosator. Nu stiu... Chiar nu stiu daca nu as fi facut asta...

- Oh! Doamne! Iubire! Am gemut eu...

- Haide, Edmond! A trecut! La fel ca majoritatea fetelor de varsta asta, obtin ceea ce vor, daca vin cu santajul asta! E arma noastra... E amenintarea cu care convingem, asa cum te-am convins pe tine sa cedezi! Si ai cedat! Asa te-am avut!

- Tu m-ai avut, sau eu te-am avut pe tine?! Deci Daria nu e prima care vrea sa abuzeze de mine?

- Ha! Ha! Ha! Rase ea, dulce. – Sincer, nu m-am asteptat sa ajungem atat de departe in acea zi, dar trebuie sa recunosti! Nu ai fi venit sa te vad, daca nu ti-as fi spus cuvintele alea.

- Da! E adevarat. Durerea revederii m-ar fi oprit.

- Ei, vezi!? Asa si Daria! Obtine ce vrea cu aceleasi cuvinte! Nu ar trebui sa o condamni! Asa suntem noi, fetele. Cred ca m-as intelege cu ea! O simt atat de aproape... din spusele tale... incat as vrea s-o cunosc in realitate... As vrea sa ii spun multe lucruri...

- Iubire, am mai vorbit despre asta! Nu spera! Nu ma va ierta! Acum, ca o cunosc ceva mai bine, stiu! Vom fi dusmani de moarte daca supravietuiesc. Cred ca va incerca sa imi scoata ochii inaintea tatalui meu.

- Eh! Te temi de o pustoaica? Tu ai numit-o asa, iti amintesti?

- Am spus doar ca va incerca! Nu am spus ca va si reusi! Am specificat eu.

- Of! Edmond! Of! Ai grija! Ai promis ca ai grija!

- Am! Apropos! Mai am o arma!

- Esti nebun? Ce naiba faci cu armele astea?

- Le adun. Macar nu le folosesc ei.

- Cum ai facut rost de ea?

- Cum crezi ca am vorbit cu Samir azi? Stii ca mereu am un om de-al lui in preajma mea. Nu am vrut sa il sun pe Samir de pe telefonul meu. Nu vreau sa imi stie numarul! Asa ca am imprumutat telefonul omului respectiv. Pistolul i l-am cofiscat. Asa! Sa stie Samir ca sunt inarmat!

- Oricum nu poti sa intri la el cu aceste arme!

- Da! E adevarat. Dar daca nu voi vrea sa intru la el, daca il voi provoca sa iasa el de acolo, el stie ca eu sunt inarmat. Deci nu va face ceva necugetat. Vedem ce va fi dupa ce termin cu tatal meu.

- Tu stii, iubire! Dar eu te vreau inapoi.

- Si eu te vreau in bratele mele, dragostea mea! Si abia astept sa te am! Simt ca innebunesc deja de dor...