ASA TATA, ASA FIU

23

Ne-am ridicat si am intrat in bucatarie. Oho! Fetele s-au miscat repede. Asa ca, in curand, am servit masa, toti patru in jurul mesei... Normal ca am facut o poza de grup si i-am trimis-o tatalui nostru, cu comentariul: "Uite, tata! Daria a gatit pentru noi!" in curand a venit si raspunsul: "Va iubesc pe toti! Edmond! Multumesc!" Oh! Ce m-a uns la suflet mesajul lui! Cat de bine m-am simtit in acele momente! Era ireal tot ce mi se intampla de la Craciun incepand... Doamne! Prin cate a trebuit eu sa trec ca sa ajung aici! Si uite-ma la o masa cu cea pe care am vrut s-o distrug... Sa ii ucid sufletul... Hm! Cat ma bucuram acum ca Daria a fost cea care a venit la mine la masa si asa, totul a luat o intorsatura neasteptata... Nu a fost nevoie sa o racolez eu... Nu a fost nevoie sa imi arat talentele de seducator... De loverboy... A fost nevoie sa imi arat talentul in compasiune... si intelegere... si in alegerea cuvintelor... Nu a fost nevoie sa ma lupt ca s-o cuceresc... Nu a fost nevoie s-o smulg din alte brate... nu a fost nevoie sa santajez emotional... Nu a fost nevoie de nimic altceva decat de prezenta mea... Nu a fost nevoie decat s-o las in preajma mea... Daria a facut totul... si asta m-a salvat... Daca eu as fi fost cel care ar fi trebuit sa insist sa ma apropii de ea, altfel ar fi stat acum situatia... Probabil, nu as fi fost aici, pentru ca Daria nu m-ar fi iertat niciodata... daca eu as fi fost seducatorul... Asa, ca nu am fost nevoit sa o aburesc cu minciuni, totul a fost mult mai usor pentru mine si mult mai usor de iertat pentru Daria...

Asa, stand cu ei la masa, am prins privirea lui Carmen... Ma privea de ceva vreme... muscandu-si coltul buzei... I-am zambit cald... Nici ea nu s-a asteptat la un asemenea deznodamant. Ea se asteptase la cu totul altceva... Ea se asteptase la tot ce e mai rau si a cedat tocmai in punctul culminant...

Am intins bratul spre mana ei... si mi-am asezat palma peste degetele ei... strangand usor... Doamne, cat o iubeam pe fata asta si cat de bine ma simteam eu acum... fara temeri... fara ganduri de razbunare... fara alte sentimente negative!

Daria a fost cea care a vorbit prima:

- Edi, ce ti-a spus Ianis?

- Hm! Nu iti voi spune. Nu ar fi corect sa iti spun ce a spus el. Doar atat iti cer. Imi spui daca ceva nu e in regula... Atat... In rest, vreau doar sa iti pastrezi capul pe umeri... Sa nu te arunci prea tare... Sa ai rabdare si sa lasi lucrurile sa vina de la sine... Sa nu te grabesti... Nu uita ca stiu ce e in capul tau... Dar teama asta trebuie sa dispara din mintea ta... Nu voi lasa sa ti se intample nimic rau! Asta iti pot promite... Asa cum ti-am spus... Nu teama trebuie sa te impinga sa faci pasul despre care am vorbit noi... Nu iti cer sa astepti luni de zile... In asta nu sunt de moda veche, asa cum ai spus tu in prima seara, cand ne-am cunoscut... Nu sunt adeptul sa astepti pana in noaptea nuntii... insa, asa cum ti-am spus, draga mea sora... trebuie sa simti iubire... pentru cel caruia i te daruiesti... Atat... Iubire! Nu i te arunca in brate... Lasa-l pe el sa impuna ritumul si sa hotarasca momentul... Tu doar da-i semne... Da-i de inteles ca il astepti... Ca iti doresti... Atat... Eu te voi ajuta... promit... Eu te voi sustine... Promit... Si eu iti voi fi alaturi... Daca simti ca nu poti sa faci pasul cu el... nu il faci! Nu te simtii datoare... E adevarat ca, la noi, Carmen a fost cea care a impins totul... Da... Asa a fost... insa noi suntem un caz special... Suntem exceptia care intareste regula... Dar a fost de inteles... Relatia noastra e un caz special... Voi nu veti trece prin ceea ce am trecut noi... Voi puteti sa va bucurati de tot ce va ofera o relatie normala, inca de azi... Noi nu am avut sansa asta... Noi a trebuit sa ne adaptam... si sa nu pierdem ocazii... Si la asta, Carmen a fost mai buna... decat mine... Eu m-am temut mereu de urmari... Eu m-am temut mereu de durerea de dupa... Eu m-am temut mereu de pericole... Carmen a fost mai curajoasa decat mine... Asta e adevarul... Ea a fost prima care a avut curajul sa spere, in ciuda a ceea ce s-a intamplat intre noi... Eu imi pierdusem speranta... Eu nu am crezut ca am putea fi impreuna, dupa ce mi-as fi terminat treaba de aici... Nu, dupa ceea ce am facut eu... Nu dupa niste momente teribile... de dupa ceea ce am facut eu... si suntem aici... impreuna... Asa ca, daca exista iubire, totul e posibil... Eu atata va rog: apelati la mine si la Carmen... cu orice! Asta astept de la voi. Nu va inchideti in voi... Nu fata de mine... Vreau sa pot sa va ajut... Dar nu voi putea sa va ajut daca nu stiu... Va rog sa nu va temeti sa veniti la mine sau la Carmen... Ne-am inteles? Si nu va temeti! Nu va voi insoti mereu la cluburi... Nu cred ca e placut sa iti doresti sa saruti si sa stii ca ai putea fi supravegheat... Am adaugat eu, zambind...