ASA TATA, ASA FIU

7

Barbatul s-a uitat doar la seful clanului dominant in Oradea. Asta era in avantajul meu. Nu eram in pericol sa fiu recunoscut.

S-a asezat intr-un fotoliu. Cu barbia in piept. Apoi l-a privit din nou pe cel cu care eram eu.

- Boss! Nu cred ca Reyn v-a pus gand rau! El nu face din astea! Nimic din ce faceti voi!

- Haide, bai! Spune odata.

- Ok! Iti spun! Dar nu ma bagati in asta! Eu pot sa garantez pentru el! Nu stiu cine l-a bagat in asta, dar va inselati amarnic. Ce sa iti mai spun despre el.

- Ia-o de la capat. Tot ceea ce stii despre el.

- Il cunosc de cand avea el optsprezece ani. M-a ajutat intr-un moment foarte sensibil si am ramas in anturajul lui pana la sfarsit. Adica aproape sapte ani. In toti acesti ani el nu a furat... Nu a facut trafic de droguri... Nu a facut trafic de carne vie... Nimic din toate astea. El avea o nebunie in cap si in toti acesti ani asta a facut. A chinuit fete... Asta e pacatul lui. Savura sa le vada plangand dupa el. Pentru el nu exista sintagma suflete pereche. Si asta voia el sa demostreze. Ca nu exista iubire reciproca. Asa ca el despartea cupluri... Asta a facut. Dar despartea cupluri care puteau fi desfacute. Atata tot! Nu a luat cu japca niciodata! Nu! El punea ochii pe o fata si nu se lasa pana ce aceasta nu pleca plangand din dormitorul lui. Savura privirea baietilor ramasi fara iubirea lor. Dar niciunul dintre ei nu s-a gandit niciodata ca iubirea lor plecase de ceva vreme. Ca au iesit uneori scandaluri... Asta e de inteles! Unii nu stiu sa piarda. Unii incercau sa se razbune si sareau la bataie. Asta facea el. Era extrem de impulsiv. Lovea rapid, nici nu apucai sa gandesti. In rest, a fost cel mai loial si mai corect si mai cinstit si mai hotarat om pe care il cunosc. Singurul lucru pe care i l-as putea reprosa acestui om este impulsivitatea. Eram extrem, extrem de impulsiv. Uneori, cred ca nici nu apuca sa gandeasca si mana lui zvacnea cu violenta. De aceea era atat de periculos. De aceea intra in bucluc uneori, dar tot el si iesea de acolo. Nu il puteai citi deloc. Nimic! Are ceva in priviri ce te ingheata. Nu suporta sa fie mintit! Uraste asta! Dar, de ce nu incercati sa dati de Eduard? El a fost confidentul lui sase ani de zile. El i-a fost alaturi... si el i-a ramas alaturi si in zilele astea. De ce nu il intrebati pe el despre Reyn. Eduard il cunoaste cel mai bine. Eduard e nasul de botez al copiilor lui Reyn. Daria si Darius sunt finii lui Eduard. In afara de cei doi ani in care el fusese in Legiunea straina, el i-a fost alaturi mereu. Si atunci cand Reyn a avut probleme cu politia...

- Ai spus ca era cel mai cinstit om, iar tu acum ne spui ca Reyn a avut probleme cu politia?

- Nu e ceea ce crezi tu! El s-a batut la un bal pentru ca i-a aparat pe consatenii lui, dar el a fost cel care a stat la arest doua zile. I-a spart pe toti cei care au fost in jurul lui. Ghinionul lui a fost ca unul dintre cei loviti de el a ajuns in coma la spital. Insa, repet, el doar s-a aparat. Nu a facut niciun pas spre nimeni. Ei au tabatat pe el. Stia sa lupte. Nu am mai vazut pe nimeni luptandu-se ca el. Imi amintesc ca a salvat o fata... din mana voastra... Nu din a ta sau a clanului tau, ci din mana tiganilor. Stiu. Eu am fost cel care l-am ajutat atunci... Dar a facut-o doar din mila.. din altruism... Eduard a fost cu el si atunci si la bal. Eduard! El e cheia! Altceva ce sa va mai spun. Nu a dat niciodata vina pe altcineva. Si-a asumat mereu faptele. Nu stiu trecutul lui. Nu stiu ce a facut pana la optsprezece ani. Era un secretos. Dar sunt sigur ca Eduard stie de ce a facut el sapte ani, ceea ce a facut... Deci nimic din ce ar putea sa va deranjeze pe voi.

Atunci a fost momentul sa intervin. Nu spusese nimic despre mama mea. Nimic. Asa ca, l-am intrebat direct:

- Stii ceva despre o fata pe nume Ana?

Barbatul s-a intors spre mine, uimit ca am intervenit. Mi-am tinut rasuflarea. Daca ma recunoaste acum, totul s-a incheiat. Insa el, nu m-a privit foarte atent. A strans buzele, ganditor, apoi a raspuns: