ASA TATA, ASA FIU

1

- Bine, iubire...

- Hai! Du-te si mananca! Il timit pe Alex la tine!

- Nu! Nu il trimite! Iar imi vine cu morala si nu am chef de morala acum!

- Bine! Daca imi promiti ca nu te mai infometezi si ca vei dormi suficient, nu ti-l trimit. Carmen, capul sus! Mai avem putin! Ai incredere in mine... te rog... Ai sarutul meu pe frunte.

- Bine, iubire... Ai mare grija de tine.

A inchis... Oh! Sa treaca odata zilele astea. Sa o am pe Carmen!

23 decembrie...

Cu o zi inainte de ajunul Craciunului. Tensiunea mea crestea simtitor. Nu ma mai intalnisem cu Daria de cateva zile. Se pregatea de majorat. Hm! Ea nu va avea un majorat. Cu siguranta majoratul va fi un dezastru.

23 decembrie...

A sosit Alex. A trimis o masina dupa mine. Am reusit sa scap de urmaritorul meu, iesind pur si simplu pe usa ce dadea in spatele blocului. Oh! Urmeaza sa il vad pe fratele meu dupa doi ani si patru luni... Aveam emotii. Eram plin de emotii. Am oprit la o pensiune in afara orasului. Alex ma astepta la receptie. Cand a auzit usa de la intrare, s-a intors, parca cu incetinitorul si ne-am vazut. Nu va puteti inchipui ce a fost in inima mea in acel moment. I-am vazut ochii aproape galbeni, cu nuanta lor ciudata... insa cu expresia lor atat de indragita. Ne-am privit indelung, apoi ne-am repezit unul in bratele celuilalt.

- Edmond, fratele meu! Sopti el in timp ce ma imbratisa strans. – In sfarsit! Ne revedem! Doamne, ce dor mi-a fost de tine!

- Alex, esti aici! Nu imi vine sa cred ca esti aici! I-am raspuns eu, abia retinandu-mi lacrimile...

Ne-am desprins din imbratisare si ne-am dat mana. Apoi ne-am dus in camera lui. Acolo era toata gasca noastra.

- Salut, baieti! Va multumesc ca sunteti aici.

- Salve, mosule, nu te lasam noi la greu. Samir e un om mort. Il mancam noi pentru ca a indraznit sa incerce sa puna mana pe tine!

- Sper sa nu fie nevoie. Poate reusesc sa vorbesc cu el.

- Nu iti face sperante. Samir e un diavol! Interveni Alex. – Dar il invatam noi minte. Oamenii nostri sunt si ei in zona. Ti-am spus ca vei avea o armata in razboiul tau!

- Alex, frate! Am protestat eu, incruntandu-ma.

- Nici un Alex, frate! Nu iert nimic. A tradat si va plati!

- Of! Nu asta am vrut eu! Nu aici am vrut sa se ajunga!

- Stiu! Si nu e vina ta! Deci, tu rezolva maine cu tatal tau! De restul ne ocupam noi. Vom ataca toate locatiile deodata.

- Alex, au arme! Toti!

- Nu imi pasa! Nu ma tem! Noi doi mergem la resedinta lui. Restul stiu ce au de facut!

- Ok! Noi doi mergem la Samir. Dar, Alex, astepti sa vezi ce se intampla! Poate reusesc cumva sa ii fortez mana. Poate reusesc sa pun mana pe Abel si fortez totul.

- Nu vei iesi viu de acolo! Edmond! Sa nu crezi ca nu mi-am facut cercetarile.

- Eu de ce nu am stiut de cercetarile tale?

- Pentru ca tu ai fost urmarit in permanenta. Cum ai vrut sa fac? Dar ti-am spus! Eu sunt seful de clan. Samir crede ca am renuntat la tot. Dar nu e asa. Samir va avea o surpriza.

- Alex, cum e Carmen?

- Cum sa fie, frate? La pamant. Sopti el, apoi se intoarse spre prietenii nostri si le porunci impetuos: – Baieti, puteti merge la camere. Ne vedem mai tarziu.