ASA TATA, ASA FIU

CARTEA A DOUA- FIUL

                                                                                      PLECAREA

A doua zi am fost punctual. La ora stabilita am fost in fata scarii. Carmen ma astepta pe balcon, iar atunci cand m-a vazut, s-a grabit sa coboare treptele si sa se urce in masina.

- Neata, iubire, am salutat-o zambitor. Voi face asa cum a spus Alex. Imi voi ascunde trairile pentru a nu o intrista pe Carmen. Fusese trista destula vreme... Suficient... Si prea mult... Era timpul ca ea sa fie fericita... Sa simta ca noi suntem fericiti impreuna. Am salutat-o si i-am sarutat fruntea... apoi am sarutat-o asa cum trebuie! Din tot sufletul, retraind sarutarile noastre din weekend.

- Ai reusit sa te odihnesti? Ma intreba ea privindu-ma cu atentie.

- Cat de cat. Dupa ce a plecat Alex, am mai zabovit in pat... cu gandul la tine si la cum au trecut aceste zile... Asa ca in weekendul urmator vin sa te iau. Vreau sa vii din nou la mine. Iti iei manualele si invatam impreuna!

- Ce vorbesti? Chiar vom invata?

- Da. Printre altele. Am specificat eu... - Te iau direct de la liceu si te duc acasa.

- Conditia tatei ca sa nu intervina intre noi, e sa iau bacul.

- Si il vei lua! Nici nu incape indoiala! Carmen! Il vei lua! Chiar daca voi mitui comisiile, tu vei lua bacul. Dar stiu ca nu va fi nevoie sa mituiesc pe nimeni. Tu iei bacul!

- Esti un dulce! Iubirea mea! Voi face tot ce pot sa nu te dezamagesc.

- Asa te vreau. Ai vorbit cu colega ta? E bine?

- Da. Ai impresionat-o... M-a intrebat de unde ne cunoastem... I-am spus ca esti iubitul meu... A fost foarte uimita... sa afle asta.

- Nu te-a avertizat sa te indepartezi de mine pentru ca sunt periculos?

- Nu! M-a invidiat! Chicoti ea dulce. – Mi-a spus ca se bucura pentru mine... si ca era timpul sa am si eu pe cineva...

- Da... e timpul... Ai asteptat suficient... Deci asa ramane. Vii la mine in weekend.

- Edmond... va trebui sa ii intreb pe parinti... suntem in prag de bac... S-ar putea sa aiba de obiectat...

- Carmen... Nu-mi face asta! Nu pot sa ma gandesc ca nu vii. Convinge-i ca invatam. Spune-le ca si eu dau bacul si ca vreau sa invatam impreuna.

- Incerc, dar nu promit!

- Of! Bine! Incepe de azi sa ii bati la cap. Se vor satura de tine pana vineri si te vor trimite ei.

- Ha! Ha! Ha! Crezi ca asa merg lucrurile?

- Da! Eu asa as face! I-as innebuni!

- Vad eu cum fac!

Am ajuns in fata liceului ei, pentru prima data in astia patru ani. Am oprit in fata intrarii. Apoi, dintr-un impuls de moment, am iesit din masina si am ajutat-o si pe ea sa coboare si acolo, in fata liceului ei, am sarutat-o indelung... fara ca ea sa se fereasca... fara sa incerce sa se retraga din bratele mele... de jena colegilor ei... Mi-a raspuns la sarut cu aceeasi inflacarare ca intotdeauna...

Apoi i-am mangaiat obrazul imbujorat si i-am dat sarutul meu pe frunte si in cele din urma i-am dat drumul din bratele mele.

- La ce ora sa te astept?

- Doar nu vrei sa ma duci si acasa?

- Ba da! Cum sa nu vreau! Deci la ce ora sa vin dupa tine?