ASA TATA, ASA FIU

52

Momentul in care ei si-au dat seama ca Tiberiu a murit a fost crancen. Sotia si fiica lui urlau de durere... Alex plangea in hohote pe pieptul tatalui sau, George se vaieta... cu jale... framantandu-si degetele... Eu am incremenit in picioare tot asteptand sa i se ridice pieptul... Tot asteptand sa isi deschida ochii. Insa asta nu s-a intamplat... Tiberiu a iesit din viata mea... Tiberiu mi-a smuls promisiunea si a plecat... lasand in urma lui jale si durere...

Dar nu trebuia sa ne lasam doborati de suferinta. Stiam ca el a spus un adevar. Celelalte clanuri si autoritatile ne vor asalta si vor incerca acum sa ne distruga. Sa ne reduca la tacere... Sa ne cucereasca... Sa ne ia tot... Asa ca, am inspirat adanc si am luat decizia sa actionez. M-am apropiat de Alex... si l-am ridicat de pe trupul nemiscat al tatalui sau.

- Haide, Alex... trebuie sa facem ce a zis. Trebuie sa scapam de toate fetele. Haide, Alex! Lasa-l sa plece impacat si linistit... Nu mai poti face nimic pentru el... dar poti sa faci totul pentru familia ta!

- Edmond! Nu pot sa gandesc... Nu pot sa ma ocup de asta acum... Dupa inmormantare... Dupa ce se termina...

- Nu! Acum! Alex! Acum trebuie sa facem asta! Haide! Sunt aici, frate! Facem totul impreuna! Asa ca pana acum! Haide! Nu te lasa acum! Vei avea avea timp sa jelesti dupa ce terminam!

L-am smuls de acolo si am iesit in graba, incepand sa gandesc care sunt pasii pentru ceea ce aveam de facut.

Asa ca in doua zile, adica pana la inmormantare, am sters orice urma care ar putea duce la trafic de persoane si la proxenetism si la tot ceea ce facuse Tiberiu si era ilegal... Tot! Am rupt brusc legatura cu fata care fusese in plasa mea in acel moment... Bine ca nu ajunsesem sa o dau la produs. Ea nu ma putea acuza de nimic... Va ramane doar cu durerea din suflet... Atat. Ea a scapat de mine!

Am sters tot ce ar putea sa ne incrimineze... Acum puteam sta linistiti din privinta autoritatilor. Nu aveau nicio dovada impotriva noastra. Am facut asta aproape singur. Alex nu isi putea reveni. Nu l-am putut scoate din durerea lui.

Asadar, in ziua inmormantarii toate fetele erau deja peste granite, plasate acolo unde trebuie. Am pus in vanzare garsonierele... Am asezat toate lucrurile... Nici nu am avut timp sa ma gandesc la nimic altceva. Am lipsit de la liceu in acele doua zile... Dar nu mi-a pasat. Era mai importanta familia lui Alex decat liceul in acele momente, chiar daca bacalaureatul batea la usa. Nici lui Carmen nu ii scrisesem... Nici in apartament nu am fost... Totul a ramas in urma...

Asa cum se obisnuieste la tigani, a fost o inmormantare mare... cu lume multa... cu jale mare si, din pacate, cu multa presa... Da. Presa a fost prezenta la inmormantare. Toate televiziunile au vuit de aceasta stire.

In ziua cand Tiberiu a fost inchis in cripta pe care o avea in cimitirul din capitala, am simtit ca ma prabusesc... Pana atunci nu am scos o lacrima... Pana atunci nu mi-am permis sa ma gandesc ca de acum inainte nu voi mai fi nevoit sa racolez fete... sa le fac sa se indragosteasca de mine... sa le santajez emotional... sa ma folosesc de atasamentul lor emotional... si in cele din urma sa le vand peste hotare. Nicio fata nu ramasese in tara, dintre fetele pe care le-am racolat. Am reusit sa le conving sa plece. Pentru mine era mult mai bine asa. Nu era nicio fata in tara care sa se trezeasca si sa scape din ghearele noastre ca mai apoi sa ma trimita la inchisoare... toate fetele la care am ajuns au trecut granita.

Asadar, in acea dupamasa m-am prabusit la propriu... Atata jale... Atatea bocete... atatea vaiete... Eram acum singur in camera din apartamentul in care mi-am petrecut aproape patru ani de zile... singur cu pozele mele... singur cu suvita ei de par... pe perna... cand a sunat telefonul... Carmen... Carmen ma suna... Nu o facuse niciodata... Am inghetat. Nu! Nu acum! Nu inca un soc! Nu mai aveam puterea sa mai rezist unui soc... Doamne... fa sa nu fie Carmen in pericol... Nu acum... Nu cand aproape ca nu mai eram in stare sa gandesc... Cand toata durerea a refulat din pieptul meu...