ASA TATA, ASA FIU

2

Am aruncat o privire inspre Narcisa. Fata se tinea ceva mai deoparte, insa era foarte atenta la noi doi. Stiam de ce! Ea ma cunostea cel mai bine! Ea putea sa ma citeasca cel mai bine. Cu ea mi-am petrecut foarte mult timp si ea imi stia toate reactiile. Privirile ni s-au intalnit si imi amintesc ca am avut atata prezenta de spirit sa ii zambesc insa ea nu mi-a intors zambetul. M-a privit doar, mijindu-si ochii. Oh! Sper ca nu m-am dat de gol. Sper ca voi putea juca teatrul asta, altfel totul se va schimba. Acum ma intrebam de ce mi se da altceva de facut? De ce si-au schimbat planurile cu mine? Oare, asa ar fi trebuit sa fie sau ceea ce s-a intamplat azi noapte le-a schimbat planurile pe care le aveau cu mine. Indiferent ce voi avea de facut imi voi da silinta sa fac cat mai bine. Doar sa nu fiu nevoit sa omor oameni! Doar asta nu! Nu as putea trai cu asta.

Dupa ce seful m-a lasat singur, Narcisa s-a apropiat de mine privindu-ma insistent.

- Edmond! Sa nu incerci sa ne tragi in piept!

- Ce naiba, ai Narcisa?! Te roade gelozia cumva?! Ce te-a apucat? Nu ai vrut sa ma asculti nici azi noapte iar acum vii cu aberatii! Daca te-ai saturat de mine, asta este! Dar nu o sa accept sa ma banuiesti de asa ceva. Voi mi-ati dat tot ce am. Voi mi-ati dat o familie. Nu am de gand sa va trag in piept si nici sa va insel incredrea. Problema nu e la mine. E la tine! Esti geloasa! Eu nu m-am schimbat! Eu sunt tot acelasi! Tu te-ai schimbat! De ce? Ce ti-am facut ca sa te comporti asa cu mine?! Sau ce am facut gresit? Mi-ai spus ca te pierd daca nu o fac pe Carmen sa aiba incredere in mine! Nu mi-am putut permite asa ceva! Nu vreau sa te pierd, Narcisa mea.

Ultimele cuvinte, le-am murmurat suav, apropiindu-ma si mai mult de ea, aproape lipindu-ma de trupul ei. I-am luat mana, cu miscarile pe care ea m-a invatat sa le fac, i-am dus palma la buze si am depus un sarut fin in causul ei... privind-o printre gene.

Fata si-a smuls palma din mana mea si m-a fulgerat cu privirea ei neagra, strangand maxilarul.

- Opreste-te! Edmond! Vad ca ai retinut mult prea bine tot ceea ce te-am invatat. Dar sa nu crezi ca o sa ma vrajesti! Cu asta le vrajesti doar pe fete gen Carmen. Eu nu fac parte dintre ele, mai ales cand stiu ca eu te-am invatat...

- Haide, acum, Narcisa, spune-mi ce te-a deranjat atat de tare?! Nu cred ca doar faptul ca am ezitat cateva momente, care nu a stricat nimic din planul nostru, mai e ceva acolo...

- M-a enervat faptul ca te-a tinut in brate! Sopti ea, insa stiam ca nu e adevarat. Asa cum ea ma cunostea pe mine, asa o cunosteam si eu pe ea deja. Ea nu simtea nimic pentru mine. Ea, doar a executat un ordin. Recunosc ca la executat foarte bine pana in noaptea trecuta. Pana cand mi-a deschis ochii. – Ai de gand sa te culci cu ea? Ai de gand sa o legi de tine si in acest fel? Intreba ea deodata.

Am privit-o indelung, cu gandurile in cu totul alta parte... Cu gandurile toate indreptate catre Carmen... Oare cum ar fi sa o tin in bratele mele, goala... sa-mi sopteasca numele in extaz... Cum m-as simti? Dar nu... Nu imi puteam permite sa ma culc cu ea... Nu ar fi doar sex... as face dragoste... si urmarile ar fi catastrofale pentru planurile mele. Nu! Carmen nu va fi a mea si fizic... Nu am voie sa risc... Acum ce oare sa ii raspund Narcisei? Ce sa zic sa fie credibil...

- Narcisa! Tu chiar esti geloasa! Am exclamat eu, jucand teatru in continuare, facand-o sa creada ca eu nu mi-am dat seama de nimic... - Dar hai sa iti raspund la intrebare: Nu! Nu voi face sex cu ea!

- De ce? Intreba ea, mirata. Oare ea s-a asteptat sa ii spun ca fata pe care voiam sa ma razbun va fi a mea fizic? Nu aveam ce face. Va trebui sa ii explic cumva, credibil, de ce nu voi face asta.

- De ce? Pentru ca nu o vreau! Ce poate fi mai simplu decat asta. Nu vreau sa fac sex cu ea. Nu as putea sa fac sex cu ea, in timp ce m-as gandi la ceea ce mi-a facut ea in toamna! Nu pot sa ma gandesc la ea asa! Am avut momentele mele de ezitare, e adevarat. Dar nu pentru ca o mai iubesc... Am iubit-o... E adevarat... Asta o stii foarte bine... dar nu mai pot sa simt iubire pentru ea dupa ceea ce mi-a facut in toamna... Nu pot sa iert... dar... mi-e mila de ea, Narcisa. Eu nu sunt un om rau! Nu m-am nascut asa! Ea si tatal meu m-au facut rau! Dar nu as renunta niciodata la tine pentru ea! Tu esti cea mai importanta pentru mine! M-au intristat cuvintele tale de azi noapte... Sa ma pui sa aleg cand eu nu am avut ce alege. Eu stiu ca te vreau pe tine. Tu nu stii ca, la inceput, m-am temut ca te pierd... Atunci cand ea inca nu dadea semne ca ar ceda si ca ar vrea sa danseze cu mine, m-am temut ca te pierd pe tine. Adu-ti aminte ce mi-ai spus cu o seara inainte. Ai spus sa fac tot ce pot sa o scot din sala! Crede-ma ca la un moment dat, am vrut sa o scot cu forta din sala, riscand tot, doar ca sa nu te pierd... Imi pare tare rau ca nu ai incredere in mine... si ca nu mai vrei sa ne iubim pana nu termin cu Carmen... dar daca asa vrei, asta este! Nu o sa ma rog de tine! E decizia ta! Eu o sa imi doresc mereu sa te am!