ASA TATA, ASA FIU

4

- Edmond, iubirea mea... sopti ea in timp ce bratele ei m-au inconjurat... dragastos. – Ai dreptate... in tot ceea ce ai spus... Da... avem astia trei ani... Avem ce sa ne sustina in continuare... Nu regreta... te rog nu regreta ca ai ales sa ii avem... Te rog... sa nu iti para rau ca ai cedat atunci... Ai facut bine... Imi amintesc ca te-am acuzat atunci ca nu ai tinut cont de promisiunile facute mie... si m-ai convins acum ca eu am fost in mintea ta atunci... Te cred... si pot sa iti jur acum tot ceea ce mi-ai cerut... Pot! Crede-ma! Dar te rog... sa nu ma uiti...

- Iubire, cum crezi ca te-as putea uita? Tu te auzi ce spui? Carmen!? Cum sa te uit, cand tu esti viata mea! Draga mea!

- Promite-mi dragul meu, ca vei avea cea mai mare grija de tine... ca si cum ai avut de mine! Promite-mi ca vei avea grija de sufletul meu... E la tine... Ai grija de el... Jur ca nu ma voi omori daca, Doamne fereste, se va intampla ceva rau, dar sa stii ca daca tu nu mai esti, nici sufletul meu nu mai este... El va pleca cu tine... Raman in viata, daca imi ceri asta, dar nu voi mai avea suflet... Si promit sa ne intalnim in viitor asa cum mi-ai cerut... Ai inteles asta? Ai inteles ceea ce ti-am spus acum?!

Am gemut abia auzit... Am inteles foarte bine ceea ce a spus ea... Ea nu va mai avea viata, daca eu nu supravietuiesc... Ea va trece ca o umbra prin viata asta, asteptand cu nerabdare sa ajunga la mine din nou...

- Promit, iubire! Voi avea grija de noi. Cea mai mare grija. Iubire, pozele tale raman aici... Tot ce e in dormitorul nostru ramane asa cum e acum. Doar o poza voi lua cu mine. Poza noastra... Ai si tu una... deci nu se pierde de tot... In rest... vreau sa ramana aici... Nu vreau ca, in cazul in care ceva nu merge, sa le pierd pe veci... M-au ajutat enorm in cei patru ani... vreau sa ramana la tine... Oricum ne vom vedea pe internet... Promit ca ne vom vedea... Promit ca iti voi cere sfaturi, daca simt ca nu fac bine ceva... Promit... Jur! Jur ca nu te uit... Cum te-ai si putut gandi ca as putea sa te uit? Te am in inima de unsprezece ani de zile... si acolo vei ramane. Acum, ca te-ai linistit, pot sa il chem pe Alex, sa imi pot lua "la revedere" si de la el?

- Da, iubire... murmura ea, incruntandu-se din nou.

Mi-am luat telefonul si l-am sunat pe Alex. Ramaseseram intelesi ca il chem cand totul e ok. Se asteptase ca iubirea mea sa isi piarda controlul si nu a vrut sa fie de fata.

Ne-am asezat din nou pe canapea, mult mai calmi... Ea in bratele mele... I-am mangaiat chipul plans... si trist, apoi mi-am coborat degetele pana pe medalionul primit de la mine. Mi-am trecut degetele peste stralucirea lui de un verde deosebit, apoi l-am intors, sa mai pot vedea o data inscriptia de pe spatele lui si in cele din urma i l-am asezat din nou pe pielea ei fina, mangaiata si sarutata de mine de atatea si atatea ori...

O tineam inca in brate, cand Alex a batut la usa. Am asezat-o bland pe Carmen pe canapea, apoi m-am ridicat sa deschid usa.

- Edmond, frate, esti bine? Sunteti bine?

- Suntem bine, atat cat putem fi in situatia asta, draga frate. A sosit timpul. Nu uita ce ti-am cerut... te rog... Ai grija de Carmen a mea... Vreau sa mi-o regasesc aici pe cand ma intorc! Alexandra?

- Nu a vrut sa vina, frate! E mult prea suparata, ca sa vina...

- Mai, oameni buni! Am izbucnit eu! - Ce naiba!? Nu ma duc la taiere! Nu ma duc la parnaie! Nu mai sunt atat de orbit de ura, incat sa fac greseli... Nu mai suntem pe vremea scrisorilor... Avem acum retele de socializare! Ce Dumnezeu!? Ne putem vedea in fiecare zi... Putem vorbi in fiecare zi... Ma voi sfatui cu voi... mereu... Nu voi face niciun pas, pana nu vorbesc cu voi! Mai multe minti gandesc mai bine decat una singura! Voi avea ajutor acolo. Sunt sigur ca voi gasi cine sa ma ajute! Singura zi fierbinte e ziua in care il voi cunoaste pe tatal meu... Cand il voi vedea, de fapt, pe tatal meu. Si asta va fi peste doi ani de zile! Pricepeti odata, ca nu e sef de clan... Nu face parte din nicio organizatie... Nu are o armata acum... Nu s-a mai auzit nimic rau despre el, de sapte ani... Isi plateste pana si taxele regulamentar. Are un profit declarat, fabulos si asta inseamna ca are un impozit imens... deci plateste la stat in mod cinstit... Are o familie... Are aproape cincizeci de ani! Chiar asa!? Nu aveti incredere in mine ca pot sa il dobor, daca va fi cazul sa ne confruntam? Amandoi m-ati vazut! Si tu Alex si tu Carmen! Sunt chiar atat de slab, incat sa nu fiu in stare sa pun la pamant un om de patru-s-cinci, cincizeci de ani? Va promit ca va fi bine! Doar prin absurd as putea pati ceva! Chiar asa de greu sa-mi fie sa ma apropii de o pustoaica de saispe-saptespe ani, cati va avea cand va fi lasata de tatal meu sa umble prin cluburi sau localuri? Cat poate fi de greu sa ii castig increderea? Carmen, iubire! Aveam paispe ani cand am avut banchetul. Am ajuns la tine cu toate piedicile pe care stiam ca le voi avea. Am ajuns la tine! M-am facut iubit de tine, draga mea! Cat de greu imi va putea fi, Alex, frate? Mereu ai fost uimit de mine, iti mai amintesti?! Vrei sa iti reamintesc nume? Vrei sa iti dau exemple?! Nu uita, ca eram la pamant atunci... distrus psihic... si totusi am fost in stare sa imi dau examenul! Si l-am luat cu brio, dupa spusese tale! Ce dovezi mai vreti ca sa intelegeti ca nu ma duc cu gandul clar ca ma duc la moarte! Nu vor fi arme de foc... De un amarat de cutit, daca ar fi unul prin preajma, ma pot apara! Doar stiti amandoi asta! De ce imi faceti asta?! Nu am si eu dreptul sa stiu cine sunt? De ce am avut aceasta viata? Nu am si eu dreptul sa aflu adevarul despre parintii mei?!