ASA TATA, ASA FIU

25

Restul serii ne-am petrecut-o in dans si voie buna. Eu am reusit sa ma calmez... si seara noastra de club s-a terminat cu bine. Ne-am intors la apartament... obositi... dar binedispusi. Darius radia. Daria era incantata... si imi tot multumea... Doar Carmen a mea... nu era in apele ei, din nou... Of! Ticaloasa de Anastasia! Daca as fi fost singur si Anastasia ar fi fost baiat, m-as fi racorit bine trantindu-l la pamant cu o secerare a picioareler si o rasucire a bratului... Mmm! Ce bine m-as fi simtit!

Ne-am intins in pat si ne-am cuibarit unul in bratele celuilalt, apoi Carmen incepu discutia:

- Edmond...

- Da?

- Ai fi lovit-o?

- Da! Daca ar fi fost baiat, la ora asta el ar fi avut cel putin umarul rupt... Cu siguranta... nu ar fi scapat... Asa... ca e fata... cred ca i-as fi tras o palma... daca nu m-ai fi oprit tu...

- Serios? Ai fi lovit-o?!

- Da! Asta e adevarul! As fi lovit-o... Nu stiu daca acolo pe loc sau as fi scos-o afara, dar as fi lovit-o...

- Iubire, va trebui sa ai grija la impulsivitatea asta! sopti ea... strangandu-se langa mine.

- Hm! Tu vei avea gija de impulsivitatea asta a mea... Tu ma vei tempera... Tu vei avea grija de mine, scumpa mea... Asa cum ai facut in seara asta.

- Da! Voi pune bota pe tine! Nu mai ai voie sa ai ganduri agresive! Nu mai vreau sa iti vad privirea aia periculoasa. Ma sperie!

- De ce te sperie? Te temi de mine? Am intrebat eu, strangand-o mai tare langa mine...

- Nu... Nu cred ca ai putea sa ma lovesti... Nu... Tu nu ai putea sa ma lovesti... si stiu ca eu nu te voi aduce niciodata in starea in care ai fost azi... dar, Edmond, ai putea avea probleme cu impulsivitatea asta a ta! Chiar nu stiu cum de ai scapat tu pana acum! Cum de nu ai fost niciodata nici macar citat pentru agresiune?

- Am avut noroc... am ranjit eu...

- Dar stii ca ulciorul nu merge de multe ori la apa... Nu iti incerca norocul, de acum inainte! Nu vreau sa iti pierzi controlul... Edmond, jur ca nu mai mergem in club, daca tu ajungi sa mai ai privirea asta periculoasa...

- Oricum, nu mai dureaza mult si nu va mai fi nevoie de prezenta mea, iubire... Doar sa ma conving ca ei sunt bine si nu ii mai insotesc... Doar cat ma asigur ca totul e ok...

- Nu asta am vrut sa spun, dragul meu... Nu am nimic impotriva sa mergem si noi, dar nu vreau sa te lasi provocat... Nu vreau sa simt tensiunea... si nu vreau sa ma tem pentru tine...

- Bine, iubire... Voi incerca sa ma abtin... Dar ai vazut si tu cat e de ticaloasa Anastasia asta! Iar eu nu am uitat ce mi-a facut in toamna...

- Te inteleg! Edmond! Dar, totusi... nu te pune in pericol pentru o ticaloasa!

- Dar sa vorbeasca asa!!! La adresa ta!? Iubire!

- Nu imi pasa ce vorbeste despre mine!

- Dar nu imi poti cere sa nu imi pese mie! Stii foarte bine la ce ma refer si ce am simtit eu! Vrei sa iti amintesc ce ai simtit tu acum doi ani jumate?

- Hei! Nu ai dreptul sa faci o paralela intre Anastasia si tatal meu! Nu iti dau voie! Nu se compara!

- Ok, ok! Am inteles... Voi fi cuminte! Promit!

Lunile au trecut... A fost ziua mea in februarie... O zi de nastere pentru care tatal meu s-a zbatut sa iasa perfect... asa ca si majoratul sotiei sale, descris atat de in detaliu in caietele lui...