ASA TATA, ASA FIU

17

- Da, Alex. Singura conditie pusa de el e sa il las sa ramana langa tine. Sa nu ii dau altceva de facut. Felicitari, fiule! Asta e meritul tau, de data asta. Ai convins un suflet distrus aproape complet sa ramana. Nu l-am rugat eu sa ramana! A hotarat el singur, fara nicio constrangere din partea mea. Asadar, Edmond va ramane la noi... de buna voie, fara sa il fortez eu... si va ramane alaturi de tine, Alex. Tine-l aproape de tine. Daca mai pateste ceva, nu mai iert nimic. E ca si copilul meu de acum! Deci ochii si baiatul asta! Ai inteles de data asta?!

Alexandra a fost prima care s-a dezmeticit si a inteles cele spuse de tatal ei si intr-un acces de bucurie de nestavilit s-a aruncat in bratele tatalui ei, imbratisandu-l cu putere.

- Oh! Tata. Esti atat de bun! Apoi s-a intors spre mine. – Edmond, promit ca fac in continuare pozele. Promit.

- Chiar m-am intrebat daca as putea sa te rog, ca atunci cand ai timp sa imi mai faci cate o bucurie... sa fiu sigur ca ea e bine...

- Bre! Frate! Ce tot spune tatal meu aici? Cu ce te are la mana, bre? Cum te-a convins sa ramai de buna voie?

- Nu ma are la mana cu nimic... am soptit eu...

- Atunci ce s-a intamplat cu tine, Edmond? Tu in prima seara ai vrut sa mori doar ca sa nu ramai la noi! Edmond! Ai sarit sa ma lovesti, cu ura... Stiu ca daca ai fi ajuns la mine, as fi fost in belea acum... Stiu bine care ti-s gandurile... toate gandurile... Edmond! Si dupa toate astea, tu vrei sa ramai cu noi? Te-a mituit tata cu ceva?

- Fiule! Ai grija ce vorbesti! Interveni tatal lui Alex, cu vocea lui groasa.

- Dar, tata! Nu inteleg! Nu il inteleg pe el! Tata eu stiu totul! Absolut tot! Stiu ce i-am facut in prima seara! Stiu ce a vorbit cu Tudor... Stiu cum a vorbit cu el plangand, tata... Plangea in hohote la telefon in miez de noapte... Si spunea ca vrea sa moara... si ca nu ii dau voie sa moara... Si voi veniti acum sa-mi spuneti ca ramane aici, chiar daca e liber sa plece unde vrea el? E liber sa plece la fata aceea pentru care l-am facut sa cedeze si sa promita ca va face ce ii cerem noi, fara sa stie ca eu oricum nu l-as fi bagat in gasca pentru fetele luate cu japca, cand el mi-a spus ca el mai bine moare decat sa le faca fetelor asa ceva?

- Asta veti discuta voi. Eu nu vreau sa mai aud nimic din ce a fost. Stiu doar ca, Alex, vei fi foarte atent! E ca si copilul meu! E ca si fratele vostru! Ai grija ce faci de acum inainte! Dar tot ceea ce am vorbit acum, ramane intre noi. Nu e musai sa se afle. Edmond e de acord sa ramana intre noi. Eu am plecat. Alexandra, tu vii cu mine acasa.

Fata s-a mai uitat o clipa la mine, cu ochi stralucitori si fericiti, chiar daca nu se uscasera in urma lacrimilor de la inceputul discutiei... a zambit larg apoi l-a urmat pe tatal lui, lasandu-ne singuri...

Alex s-a asezat pe scaunul de langa pat si a continuat sa ma priveasca, fara sa mai spuna nimic o vreme. Am decis sa vorbesc eu primul.

- Multumesc pentru poze. Chiar daca am simtit ca nu mai pot de dor cand le-am vazut, mi-au facut bine... Alexandra e deosebita. A surprins totul cu migala... si a stiut ce conteaza pentru mine... Stiu ca fata nu ma uraste... nici dupa ce a trecut de socul acelei zile... Stiu ca se gandeste la mine... si imi e indeajuns. Stiu ca te intrebi de ce am ales asta. Stiu ca te intrebi de ce nu am ales sa plec de aici si sa ma duc la ea. Dar nu pot sa ma duc la ea. Nu pot sa fiu cu ea! Alex, ea m-a vazut in mijlocul baietilor lui Tudor... Stie de ei. Nu stie exact ce faceam... dar stie ca sunt cu ei... Ea stie ca Narcisa e in preajma mea... Stie ca ea m-a invatat... Stie ca nu ma pot opri, fara sa cad... si stie cat imi doresc sa ajung la tatal meu... Stie ca nu ar avea niciun viitor... cu mine... Nu vreau sa stie mai mult de atat... Nu putem fi impreuna... Fata asta mi-e interzisa inca de inainte de a veni eu aici... Altceva nu ma asteapta afara... Nu am nimic... Tu mi-ai aratat intelegere... chiar daca in prima seara a fost cum a fost, am inteles de ce te-ai comportat asa.