ASA TATA, ASA FIU

CERCETARI

M-am trezit in zgomot de masini. Viata a revenit in oras. Acum puteam sa vad foarte bine cum arata orasul. Primul lucru pe care l-am facut a fost sa caut un hotel acceptabil, apoi m-am cazat si acolo, in linistea camerei am cautat chirii. Cu telefonul in mana, am cautat prin sute de oferte... Nu am vrut sa ma grabesc... Nu aveam de ce.

Am petrecut ore in sir cu telefonul in mana, pana cand, la un moment dat, o postare mi-a atras atentia. "Penthouse de lux la cel mai bun pret, in mijlocul orasului." Ce naiba? Ia, sa vad mai bine! M-am uitat cu atentie la pozele atasate anuntului. Erau mai multe poze si atunci cand le-am privit cu atentie, nu mica mi-a fost mirarea sa imi dau seama ca era acelasi apartament din pozele cu tatal meu... Incredibil! Chiar am norocul sa dau peste apartamentul asta? Nici nu m-am mai gandit ce fac. Am apasat ecranul pentru a suna urgent la numarul de telefon din postare:

- Alo?

- Buna ziua, aveti un anunt postat cu un penthouse in centru. Mai e valabil?

- Sigur ca da. Tocmai l-am postat. Fostii chiriasi parasesc in zilele astea tara, asta e motivul pentru care ramane liber.

- Unde va gasesc?

- La agentia Best, strada Transilvaniei numarul 1.

- Eu sunt in zona garii. Vin direct acolo. Puteti sa ma asteptati? Stiu ca e sambata, dar chiar vreau apartamentul asta.

- Sigur. Va asteptam cu drag.

Uau! Oare chiar voi locui in apartamentul tatalui meu? Am trecut pe GPS adresa pe care mi-a comunicat-o vocea feminina de la telefon si m-am grabit sa ajung la agentie.

Am intrat in graba. Eram agitat si usor emotionat. Nu imi venea sa cred ca mi se intampla.

- Buna, am vorbit mai devreme la telefon despre un penthouse din centru.

- Ah, da! Zambi agenta. O tanara bruneta cu ochi caprui. – Poftiti, luati loc. Deci, va intereseaza acel apartament?

- Da.

- Dar dureaza cateva zile pana ce va fi liber.

- Nu conteaza. Astept. Imi doresc acel apartament. Voi locui in el doi ani de zile, plus minus cateva luni...

Fata ma privi usor incruntata.

- De ce am impresia ca nu spuneti tot?

- Nu stiu! Eu asta am de gand. Din poze, e ceea ce caut. Ador ultimele etaje. Si ador spatiul. Iar acest apartament e perfect.

- Dar stiti ca se plateste garantie ca sa il puteti inchiria.

- Stiu cum se procedeaza.

- Ok! Dumneavoastra stiti. Sa va spun care sunt conditiile. Orice se intampla cu apartamentul, daca se sparge o teava, de exemplu sau se strica masina de spalat... sau frigiderul, ne sunati pe noi. Dumneavoastra nu puteti vorbi cu proprietarul. Asta e conditia.

- Hm! De ce? Nu e curios sa vada cine ii foloseste apartamentul?

- Nu! El vrea doar sa incaseze banii si atat. Restul a lasat in grija noastra. De sapte ani de zile nu a mai trecut niciodata pe la apartament.

- Ciudat! De obicei proprietarii sunt foarte bagaciosi.

- Nu si acesta. Nu il veti vedea la usa niciodata. Asta e decizia lui. Sa il administram noi. Noi doar ii trimtem banii si il tinem la curent cu situatia chiriasilor.

- Ok! Nu ma deranjeaza sa tratez doar cu dumneavoastra. Am zambit, eu. Cum sa ma deranjeze?! Era perfect! Era mai mult ca perfect! Nu exista pericolul sa fiu descoperit inainte de vreme. Ce tare! Ce providenta!