ASA TATA, ASA FIU

6

- Stiu ca va ajunge sa te iubeasca ca pe un frate! Stiu! Edmond! Eu am ajuns sa te iubesc ca pe un frate! Nu George e fratele meu! Tu esti fratele meu. E normal sa fie furioasa... Ai navalit in viata ei si ai tradat-o! Dar, Edmond! Nu uita ca lui Carmen i-ai facut ceea ce i-ai facut si totusi e aici cu tine! Nu uita ca eu stiu tot, iar acum stie si tatal tau! Haide, frate! Macar incearca! Nu pierzi nimic daca incerci! Nu exista dragoste cu forta! Dar macar sa vedem ca incerci! Ca nu te incapatanezi asa ca de fiecare data! Pai tu esti de o incapatanare infioratoare! Nu am vazut un incapatanat mai feroce decat tine... De cand te stiu, ai tinut cu dintii de planurile si de hotararile tale! Dar mai lasa odata incapatanarea asta la o parte! Tu nu vezi ca nu te ajuta?! Tu nu vezi ce iti provoaca mereu?! Tu nu vezi ca nu te lasa sa fii fericit!? De ce, naiba, nu vrei sa fii fericit?!

- Dar vreau sa fiu fericit! Cum sa nu vreau sa fiu fericit?

- Nu! Tu tii mai mult la incapatanarea ta, la planurile tale, la termenele tale... la orgoliul tau, la mandria ta, pe care ti-am descoperit-o din prima zi... si pe care tu ai vrut s-o terfelesti vanzandu-ti trupul... decat la fericirea ta! Lasa, bre, loc si de altceva in tine! Lasa loc...

- Iti ajunge daca iti spun ca ma mai gandesc... Ca nu pot, nu sunt in stare sa iau acum o hotarare?

- Ai timp pana diseara! Atat! La ora sapte vreau raspunsul tau! Si vom face asa cum vrei tu! Fi-r-ai tu sa fii, cu termenele tale cu tot!

Alex s-a ridicat de pe marginea patului si s-a indreptat spre usa.

- Stii ce cred eu, bre? Mai spuse el, intinzand mana spre clanta... – Eu cred ca esti mort de teama ca vei fi fericit! Asta cred eu! Ca te temi sa fii fericit... Dar te oblig eu sa fii fericit! Asa cum te-am obligat sa fii de acord sa faci ceea ce am vrut eu! Iar acum am aliati! Iar unul dintre ei e Carmen! Si stii ca Alexandra e aici! Imi pun tot arsenalul pe tine... toate tunurile! Fi-r-ai tu sa fii! Astept raspunsul pana la sapte fix! Nu ma intereseaza ce faci pana atunci! Dar la sapte fix vreau sa imi aud telefonul sunand. Daca pe tatal tau nu il suni, fie! Dar pe mine sa nu indraznesti sa nu ma suni, ca va fi urat de tot! Merit macar un raspuns de la tine!

A iesit, fara sa mai astepte vreo reactie din partea mea, apoi am auzit usa de la intrare. Nu a durat mult, ca iubirea mea a intrat sovaitor in dormitor... privindu-ma cu emotie.

- Edmond... sopti ea strangandu-si buzele...

- Intra iubire... Nu sunt suparat pe tine... dar nu ar fi trebuit sa vorbesti cu tatal meu... Vezi cat de convingator poate fi! L-a convins pana si pe Alex! Hai aici! Te vreau in bratele mele... Mi-ai lipsit atat de mult...

Carmen s-a intins din nou langa mine... lipindu-se de trupul meu istovit... hm!... in care curgea acum, la propriu, sangele tatalui meu...

- Iubitul meu drag... murmura ea, mangaindu-mi cu degetele ei calde, cicatricea de pe piept... – Edmond...

- Carmen, iubire, nu spune nimic... Alex a spus suficient... pentru toti... si nu am scapat inca... Mi-o arunca si pe Alexandra pe cap... Hai sa incercam sa dormim. Nu am dormit toata noaptea trecuta... Ma simt obosit...

- Bine... iubire... Dormim...

M-am trezit pe la ora cinci... Carmen era tot in aceeasi pozitie. M-am miscat din greseala si ea a tresarit si a deschis ochii ei frumosi albastri. M-a privit zambind...

- Edmond, trebuie sa mananci. Trebuie sa te pui pe picioare...

- Mananc putin mai tarziu... Mai ramai putin langa mine... Promit ca mananc... Iubire, mi-ai adus si trifoiul meu cu patru foi?