ASA TATA, ASA FIU

9

- Hei! Va fi bine... vei vedea. Hai sa ne uitam la comentariile de la poza postata. Vrei?

- Da. Si tot da-mi cererea. Vreau sa comentez si eu. Zambi ea.

Mi-am luat din nou telefonul. Primul comentariu:

"te astept" - <Uau! Ce frumosi sunteti!> Oh! Iubirea mea draga! Am inspirat adanc sa ma umplu de gandul la ea... apoi am adaugat-o pe Daria la lista de prieteni.

Dupa ce sora mea a acceptat cererea, s-a si repezit pe postarile mele.

- Uite, Edmond! Cineva a spus ca suntem frumosi.

- Da. Am vazut si eu... am raspuns eu inca cu gandul la dragostea mea...

- Uau! Ce de reactii ai deja! Mama, mama! Ce de admiratoare ai! Pot sa le comentez si eu?

- Fa cum vrei. Nu ma deranjeaza...

Daria a luat comentariile la rand. La comentariul lui Carmen a trimis o inimioara si a raspuns simplu: <Multumesc> Apoi a continuat sa raspunda celor din lista mea care nu s-au rabdat sa nu comenteze. Majoritatea fete. Aveam multe fete in lista mea de prieteni. In doi ani de zile mi-am tot marit numarul lor.

- Se pare ca esti cunoscut! Observa ea zambind. - Ai avut multe fete?

- Am avut destule... Stii si tu cum e... de la cinspe-saispe ani o iei razna, ca baiat... Vrei tot... Vrei cat mai multe... Vrei un raboj plin... si nu prea te intereseaza inimile fetelor... Dar, perioada asta trece... si incepe constiinta... Te loveste si vrei sa repari ceva, ca sa te simti mai bine...

- Deci eu sunt un leac pentru constiinta ta?

- Cam asa... De acum voi face totul bine. Nu voi mai rani pe nimeni...

- Au fost multe ranite de tine?

- Au fost cateva...

- Au fost si virgine printre ele?

- Doar una. Una singura... Dar ea e regretul meu cel mai mare...

- Hm! Acum te inteleg... Toti baietii trec prin asta? Prin trezirea constiintei?

- Nu cred... Nu stiu... Dar eu asa sunt... Asta simt... Dar hai sa ne punem la somn. E tarziu...

Am condus-o pana la usa camerei si i-am sarutat cast mana... Atat.

- Somn usor... am murmurat eu.

- Multumesc, la fel sopti ea... inghitind in sec.

Am intrat in camera mea. M-am pregatit de somn si m-am intins peste plapuma... Abia asteptam sa vorbesc cu Carmen a mea, insa nu am putut sa o sun. M-ar fi auzit Daria. Aveam perete comun cu camera in care dormea ea. Asa ca nu am putut sa ii aud vocea.

"Iubire, dormi?"

"Te astept, dragostea mea"

"Nu pot sa te sun. Daria e aici"

"Nu te necaji. Fa ceea ce trebuie sa faci."

"Dar imi e tare dor de vocea ta"

"Iubire! Ne vom auzi... Nu te pierde acum, cand ai ajuns atat de departe"

"Carmen, iubire! Mi-e groaza... Mi-e groaza de noaptea Craciunului"

"De ce spui asta?!"

"Am aflat multe despre tatal meu... Dar inca nimic de mama mea"

"Si? Atunci de ce ti-e groaza?"

"Ma tem de Daria! De data asta, ma tem pentru ea. Ai avut dreptate! Nu stiu cum sa fac sa fiu cu ochii pe ea... E o fata atat de sensibila, incat stiu acum ca o voi lovi rau de tot"