Prolog

413 14 3
                                    

Eden Pov.

De obicei nu prea ies in oras dupa ora zece seara, dar in seara asta am fost nevoita sa ies pentru ca nu mai am lapte pentru micul dejun de maine. Dupa ce imi trag o geaca subtire peste umeri parasesc comfortul locuintei mele si o iau la pas pana la cel mai apropiat magazin de langa casa mea. Banuiesc ca arat ca o ciudata imbracata in colanti, tricou si geaca dar…ma pregateam sa ma pun la somn cand mi-am adus aminte de lapte. Privesc cerul noros in timp ce pasesc pe trotuar si stramb din nas. O sa ploua la noapte…

In mai putin de cinci minute intru in magazin si merg direct la frigider de unde imi iau laptele. Magazinul este complet gol in afara de mine si casierita batrana fara chef de viata. Ii intind cardul pentru plata, iar aceasta il ia cu o incruntatura pe frunte. Decid sa nu ii dau mare importanta si dupa ce imi intinde cardul, apuc laptele de pe tejghea si ies. Cativa stropi de ploaie incep sa cada si maresc pasul pentru a nu ma uda prea tare. Aud galagie intre casele pe langa care trec si ma opresc vrand sa-mi dau seama ce se intampla. Poate cineva are nevoie de ajutor, nu?

Vad cativa baieti pe care ii cunosc de la liceu si acum curiozitatea e mai mare. Acei baieti de la liceu il bat pe un altul fara mila. Ar trebui sa spun ceva sau sa fac ceva, dar inlemnesc cand vad o arma indreptata spre cel batut. Abia dupa cateva secunde reusesc sa ma misc, iar dupa ce fac trei pasi se aude o impuscatura. Inima mea o ia la galop odata cu mine. Fug. Nu vreau sa fiu prinsa la mijloc. Intru in casa inchizand usa dupa mine si incerc sa ma calmez.

Nu trebuia sa ies dupa lapte…Nu cand viata mea se va schimba radical din cauza a ceea ce am vazut.

HIMUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum