7

179 11 1
                                    

Ma trezesc brusc simtind ceva rece si ud pe mine. Observ o galeata in mana barbatului din fata mea si am primit deja raspunsul. Idiotul asta tocmai a aruncat o galeata de apa pe mine. Oricine ar fi oamenii care m-au "rapit" de la agenti vor sa afle ceva de la mine.

-Eden Sinclair. Douazeci de ani, o studenta de nota zece, fara prieteni, familie sau iubit.

Privirea mea se muta imediat spre barbatul care intra in camera, iar cel care m-a udat se da la o parte.

-Parintii ti-au murit acum trei ani la datorie si de atunci te-ai descurcat singura. Continua el si scrasnesc din dinti.

Treaba interesanta este ca nu sunt legata deloc. Poate cred ca nu am cum sa evadez de aici? Poate considera ca sunt atat de fricoasa incat o sa fac tot ce mi se spune. Parintii mei nu m-au crescut sa fiu slaba. Da, mi-e frica. Dar asta inseamna ca nu sunt proasta.

-Cine esti? Intreb fixandu-l cu privirea.

Acesta plescaie din buze nemultumit de faptul ca am pus o intrebare apoi ranjeste.

-Important nu este cine sunt eu. Ceea ce vreau sa stiu este cine esti tu.

-Tocmai mi-ai rezumat viata in cateva minute. Inseamna ca ma cunosti.

Nu termin bine de vorbit ca, capul mi se intoarce in cealalta directie apoi simt o usturime puternica pe obraz. Nemernicul m-a lovit. Prima greseala.

-De unde ai prafurile? Intreaba el intorcandu-mi capul spre el.

Nu e situatia ideala dar nu ma pot abtine si izbucnesc in ras atat de tare incat aproape imi dau lacrimile. Barbatul din fata mea se uita ciudat la mine si probabil crede ca am innebunit.

-Doamne…Agentii ma aresteaza pentru ca am avut un pliculet cu prafuri la mine, iar voi m-ati rapit de la ei pentru acelasi motiv. Chiar e amuzant. Ce?! Nu mai are voie lumea sa traga ceva pe nas? Tu te-ai gasit sa imi ti-i predici?

Dupa cum m-am asteptat, lovitura nu intarzie sa apara doar ca de data asta este mai puternica incat simt gustul metalic al sangelui in gura. A doua greseala.

-Cine ti l-a dat? E marfa de cea mai inalta calitate ceea ce aveai tu in pliculetul acela.

-Nu stiu cine mi l-a dat. Am fost in club si am cumparat si eu ca oricare alt student.

Ma analizeaza pentru a vedea daca spun adevarul apoi ofteaza.

-O sa imi spui cine ti l-a dat pentru ca nu o sa pleci de aici pana nu imi spui.

Barbatul ii face semn celuilalt apoi paraseste incaperea in care sunt tinuta. Vor sa stie despre Hell. Nu i-a spus numele dar stiu ca stie. Vor doar sa ma faca sa le spun eu. Nicio sansa. Nu imi plac faradelegile si nu imi place ca fac lucrurile ilegale, dar asta nu inseamna ca voi turna. Ma omoara ori ca le spun ori ca nu.

Daca reusesc sa trag de timp, poate prietenii mei o sa ajunga la mine. Trebuie doar sa am rabdare.

HIMUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum