HIM

25

-Ce se petrece intre voi? Vine intrebarea neasteptata de la Carol si eu ma opresc din a taia legumele.

-Nimic. Raspund si imi continui treaba.

-Oh haide…Nu te inchide in tine acum.

Ii intind acesteia bolul in care am taiat legumele apoi iau pestele si ma apuc sa il curat.

-Am vazut o poza cu el si fosta lui sotie si…Nu stiu. S-a schimbat ceva in el atunci.

Aceasta ofteaza in timp ce caramelizeaza legumele si presimt ca nu imi va placea ce voi auzi.

-Ma simt cumva vinovata pentru ce i s-a intamplat. Sierra a fost cea mai buna prietena a mea la vremea aceea si m-am gandit sa i-o prezint lui Dante pentru ca voiam sa o stiu pe cea mai buns prietena a mea implinita si iubita. Dupa ce l-a intalnit pe Dante atitudinea ei fata de mine s-a schimbat. Nu am avut o problema cu asta pentru ca am crezut ca doar trece printr-o faza, dar a fost ceva acolo…Ceva ce m-a facut sa nu o mai plac deloc. Apoi a trebuit sa o accept doar pentru ca era iubita lui Dante, dar noi doua am incetat sa mai fim prietene. Mereu era speriata ca cineva ii va fura barbatul chiar daca Dante avea ochi doar pentru ea. Acestia s-au casatorit la scurt timp. Cred ca abia dupa sase lunj de relatie. Dante era indragostit de ea, asa ca nu am contestat decizia lui. Totusi…toate ce s-au intamplat dupa ce cei doi s-au casatorit a fost de-a dreptul trist, dar Dante nu merita sa treaca prin ce l-a pus acea femeie sa treaca. Nicio scuza nu o sa-i ierte comportamentul.

-Dar ce s-a intamplat?

-As vrea sa iti spun. Jur ca as vrea sa iti spun pentru ca pari o fata de treaba si pot sa vad ca ai inceput sa iti pese de el, dar nu e povestea mea sa o spun.

-Dar daca Dante nu imi va spune?

Gandul imi fuge la povestea de viata a lui Hell si ma cutremur. Nu vreau sa ma indepartez de Dante asa cum s-a intamplat cu Hell. Hell nu mi-a spus niciodata povestea lui. Stiu doar ce am auzit de la baieti.

-Crede-ma…Daca Dante se simte pregatit iti va spune.

Lasam pestele in cuptor pentru a se pastra cald pana ne va fi foame si il vad pe Dante venind in bucatarie.

-Mergem sa gasim iazul? Intreaba el, dar nici macar nu ma priveste.

Grozav…Exact de asta imi era frica.

Carol chitaie fericita si ma apuca de brat indemnandu-ma sa mergem impreuna. Nu am nicio problema. E mult mai bine decat sa merg in tacere cu Dante. Adoram linistea inainte, dar acum mi se pare ca ma va ucide daca el nu vorbeste cu mine. Cei doi barbati ne urmeaza din spate discutand despre naiba stie ce pentru ca par foarte concentrati la ceea ce discuta. Carol incepe sa imi vorbeasca despre sarcina si despre cum abia asteapta sa isi tina copilasul in brate, iar eu decid sa fiu atenta la ea decat sa imi bat capul cu ce as putea vorbi cu Dante.

O sa voarbeasca cand ca vi pregatit. Nu vreau sa fiu eu cea care il preseaza pentru ca nici mie nu imi place sa fiu presata sa vorbesc.

In fata noastra la cativa metri se afla un iaz micut dar curat, iar Carol chitaie si sare de cateva ori pe loc incat mi-e teama ca va naste chiar aici. Acelasi gand pare sa-l loveasca si pe John pentru ca vine in fuga la Carol si o potoleste. Apoi, de nicaieri, cei doi incep sa se prosteasca ca doi copii. Ma asez pe iarba si incep sa smulg cateva fire in timp ce ii privesc pe cei doi stropindu-se cu apa.

Cu coada ochiului il zaresc pe Dante asezandu-se langa mine si privind si el aceeasi scena ca mine, in liniste. Niciunul nu spune nimic. Eu, pentru ca nu stiu ce sa spun, iar el…poate inca se gandeste sau poate, inca este nervos ca i-am atins lucrurile.

De cand am devenit eu o persoana curioasa? Nu mi-a pasat niciodata de alte lucruri in afara de ceea ce era al meu, si nu cauzam astfel de probleme. Acum, uita-te la noi…La cat de bine a fost intre noi saptamana asta, acum, pe atat de mult nu ne vorbim. Ocazional, mai facem cate un contact vizual, dar apoi ne mutam repede privirile de parca ne este frica unul de celalalt.