HIM

10

Imi deschid ochii si regret imediat. Lumina orbitoare din camera in care sunt ma face sa strang din ochii puternic. Dupa cateva momente in care mi-am obisnuit ochii cu tot ce este in jur, am renuntat si la incercarea mea de a-mi da seama unde sunt. Ultima data am fost…intr-o incapere groaznica. Sunt mult mai bine acum ca vad ca sunt intr-o camera curata. Cred ca sunt in spital. Ma ridic in sezut pentru a ma asigura ca pot sa stau in picioare apoi ma dau jos din pat mergand in baie. Primul lucru inainte de a intra sub dus este sa-mi analizez corpul imediat ce scap de hainele de spital de pe mine. Marea parte a corpului imi este acoperit de vanatai care imi aduc lacrimi in ochi. Am fost atat de aproape de moarte…Nu stiu daca pot sa trec usor peste asta. Adica, am trecute in revista toate antrenamentele de lupta pe care tatal meu a insistat sa le urmez. Cumva m-au ajutat. Dar…nu pot sa ma obisnuiesc cu o astfel de viata. Hell este un om bun chiar daca de cele mai multe ori nu arata asta. Dar, nu cred ca mai pot continua cu stilul asta de viata. Nu a fost niciodata in planul meu sa ma alatur mafiei. Cu atat mai putin, sa fiu torturata de ea.

Intru sub dus si imediat ce apa fierbinte imi atinge corpul simt cum toti muschii mi se relaxeaza. Cat timp am fost inconstienta? M-am simtit atat de incordata de parca si in somn am fost torturata. Nu reusesc sa imi duc gandurile mai departe pentru ca usa baii se deschide, iar eu tip ca din gura de sarpe. Nici eu nu stiam ca vocea mea poate prinde tonalitati atat de inalte. In usa sta Hell cu ochii inchisi strans, iar eu imi asez palma peste inima incercand sa ma calmez.

-Iarta-ma…Credeam ca…Nu am intentionat…Incepe el sa se scuze dar eu nu pot sa il ascult stiind ca sunt goala.

-Vrei sa iesi? Intreb disperata, iar acesta iese cu ochii inchisi si inchide usa dupa el.

Abia acum respir normal. Opresc dusul, imi usuc corpul apoi imbrac hidosenia aia de haina de spital. Cand ma uit din nou in oglinda vad ca am rosit.

Grozav…Iar acum trebuie sa dau ochii cu el dupa ce m-a vazut goala.

Nu mai stau mult pe ganduri si parasesc baia. Chris sta langa geamul din salonul meu cu spatele spre mine. Imi simte prezenta imediat si se intoarxe spre mine insa ce nu m-am asteptat de la el este sa ma stranga la pieptul sau. Sunt luata prin surprindere si icnesc usor dar apoi ma relaxez.

-Cum te simti? Intreaba el rupand imbratisarea.

Ma asez in sezut pe marginea patului si oftez.

-Am fost inconstienta trei zile…Eu cred ca sunt destul de bine.

Acesta ma analizeaza atent parca vrand sa citeasca in sufletul meu daca spun adevarul sau nu. Dar asa e. Ma simt destul de bine. Sunt in viata.

-Eden, imi pare…

Neg din cap oprindu-l din a-si cere scuze. Nu am nevoie de scuze. Am nevoie de…liniste.

-Nu a fost vina ta, Chris. Daca nu ma aruncam in toata treaba asta dementiala, acum nu as fi fost pe un pat de spital ci la mine acasa facand ceea ce stiu eu cel mai bine. Sa invat. Nu tie trebuie sa iti para rau, ci mie.

-Eden…

-Nu sunt facuta pentru asta. Nu vreau sa ranesc oameni. Nu vreau sa fiu in pericol.

-Ma voi asigura ca de acuma sa nu mai fii in pericol, Eden.

-Nu e vorba de tine. Chris…Vreau doar sa…iau o pauza. Zilele astea au fost mult prea mult pentru mine. Trebuie sa ma concentrez pe studii, nu sa zac pe un pat de spital.

Acesta aproba incet din cap apoi isi ia bastonul. Imi mai arunca o scurta privire inainte sa paraseasca salonul, iar eu imi trec mainile peste fata extenuata.

Am luat decizia corecta. Atunci de ce ma simt atat de…goala pe interior?