HIM

24

-Esti gata, micuto?

Se aude vocea lui Dante din living strigand la mine pentru a treia oara in ultimele zece minute.

Ieri, dupa ce el si-a exprimat sentimentele pentru mine, a ramas peste noapte la mine. Ne-am uitat la nenumarate filme, am mancat o tona de popcorn, am ras, apoi am adormit in fotoliu amandoi. Dimineata i-a venit ideea de a merge intr-o excursie la cabana lui care se afla undeva in padurea de la iesirea din oras. Asa ca, acuma sunt nevoita sa imi iau haine pentru o saptamana, pentru ca nu vom veni de acolo decat duminica viitoare. Nu mergem doar noi doi. I-a invitat si pe John si Carol, iar Carol a fost atat de fericita incat nu se mai putea opri din vorbit. Dante a spus ca ii va prinde bine si ei linistea din padure, iar mie imi va alunga din minte toata treaba cu mafia. Am fost de acord. Imi inchid bagajul si il trag dupa mine pana in living.

-Acum sunt gata. Ii raspund sarcastic, iar el imi ia bagajul de la mana.

Imi plaseaza un sarut pe tampla si iese din casa indreptandu-se spre masina. Eu raman in urma pentru a ma asigura ca totul este inchis apoi imi arunc cheile in geanta. A reusit cumva sa ma convinga sa nu imi iau nicio carte cu mine asa ca geanta mea este plina de nimicuri. Cand vreau sa ma urc in masina acesta imi blocheaza calea si ma trage la pieptul sau. Un lucru pe care l-am observat la Dante este ca ii place la nebunie sa imi spuna ce simte pana si prin limbajul corpului, iar asta…ador foarte mult la el.

-Cand ajungem acolo o sa vreau sa alegi tu dormitorul in care vom sta o saptamana. Si as mai vrea sa stii ca nu vreau sa te simti incomod langa mine. Daca voi face ceva ce nu va fi pe placul tau, sa nu te sfiesti sa-mi spui. Ok?

Si imi mai place la el ca face tot ce este posibil ca eu sa ma simt comod in prezenta lui. Pana acum nu a facut nimic ce sa ma deranjeze si simt cum in fiecare secunda, ceea ce simt pentru el se amplifica.

-Ok…

-Bun. Sa mergem. John va crede ca l-am lasat balta.

~~~

-Mereu ma intreb cine se ocupa de locuinta asta din moment ce mereu este curata. Spube Carol plimbandu-se dintr-un colt in altul al livingului foarte spatios.

Trebuie sa fiu de acord cu ea. In drum spre John si Carol, Dante mi-a povestit despre cat de dor ii este sa mearga la cabana si cat i-ar placea sa aiba mai mult timp ca sa-l poata petrece la cabana. Nu mi-a spus despre faptul ca cineva are grija de cabana ca sa fie mereu curata. Poate fosta lui sotia are grija de asta? Trebuia sa il intreb aseara mai multe despre relatia dintre el si fosta lui sotie. Nu as vrea ca biata femeie sa isi faca o idee gresita despre mine. Daca cumva ei inca pastreaza legatura cred ca ar trebui sa stie ca ma vad cu barbatul ei. Chiar daca acum cei doi sunt divortati.

-O firma de curatenie vine in fiecare luna sa stearga praful si sa se asigure ca totul este bine pus la punct. Raspunde Dante, si cumva m-am linistit putin.

Macar stiu ca nu fosta lui sotie se ocupa de curatenie. Asta ar fi fost putin ciudat. Discutia dintre cei trei devine apoi una plictisitoare asa ca decid sa vad dormitoarele.

Deschid primul dormitor si ochii mei se maresc din cauza luxului care predomina, dar dupa ce petrec cateva minute in interior analizandu-mi imi dau seama ca ma intristeaza toata energia de aici asa ca plec spre urmatorul dormitor. Cel de-al doilea dormitor este modest si plin de caldura, apoi observ fotografiile de pe noptiera si vreau sa fug cat mai departe. Dar devin curioasa si iau o fotografie in mana analizand persoanele din ea. Un Dante putin mai tanar zambeste spre o femeie cu parul roscat, frumoasa, care isi da parul de pe ochi cu o mana. Par fericiti. Adica, privind fotografia asta, as putea spune ca nu ar divorta pentru nimic in lume. Atunci de ce au divortat?

-La ce te uiti? Aud vocea lui Dante in spatele meu si asez imediat fotigrafia pe noptiera.

-Imi pare rau…Eu doar am fost curioasa si…Nu trebuia sa ating ceva fara acordul tau. Spun repede, iar acesta isi muta privirea de la mine la fotografie apoi isi trece palmele peste fata.

-Mie imi pare rau. Nu stiam ca astea mai sunt inca aici. Spune, venind langa mine si apucand fotografiile inramate apoi le arunca in cosul de gunoi.

-De ce ai facut asta? Il intreb socata, iar acesta ofteaza.

-Pentru ca nu am nevoie de niste fotografii care sa-mi aminteasca cat de prost am fost in tinerete.

-Dar…

-Eden, te rog. Nu vreau sa-mi aduc aminte nimic despre femeia aia, asa ca las-o balta.

-Eden, nu vrei sa…Oh…S-a intamplat ceva? Intreaba Carol din pragul usii privindu-ne pe amandoi de parca am fi facut ceva necorespunzator.

-Nimic. Ce voiai sa spui? Raspund eu indreptandu-ma spre ea pastrand un zambet fals pe fata.

Nu vreau sa afle ca eu si Dante tocmai am avut o cearta…sau orice ar fi fost aia de acum cateva clipe.

-Ma ajuti in bucatarie?

-Sigur.

Ii mai arunc o privire scurta lui Dante care priveste pe geam fara a-mi acorda atentie, apoi o urmez pe Carol in bucatarie. Poate eu am fost de vina. Nu trebuia sa umblu prin lucrurile lui. Daca voia sa-mi spuna ceva despre trecutul lui, o facea pana acum. De ce incep sa simt ca am luat o decizie proasta venind aici?