HIM

33

Ajungem la blocul in care acesta locuieste provizoriu pana cand termina cu cazul si ne pregatim sa urcam in lift.

La naiba…Am emotii. Stiu ca acum cateva minute eram nerabdatoare sa il las pe Dante sa faca ce vrea cu mine, dar am avut timp pe drum incoace sa ma gandesc. Nu stiu daca vreau ca el sa…faca orice a zis ca vrea sa faca. Ma intreb cum va reactiona cand ii voi spune ca nu sunt pregatita pentru nimic. Eu sper ca el sa ma inteleaga…

-"...M-am oprit din a vinde droguri, nu din cauza ca am fost torturata…".

Fac ochii mari cand imi aud vocea venind din…buzunarul lui Dante?

Fata lui devine dintr-odata palida si isi baga mana in buzunar scotand un reportofon.

-Ce e asta, Dante? Il intreb mai calma decat ma simt in interior.

-Asta e…Micuto, nu e ceea ce crezi. Imi spune repede, iar eu chicotesc.

-Ok…Deci nu m-ai inregistrat in secret recunoscand ca am lucrat cu mafia…Mie asa mi se pare, dar te rog, explica-mi ce nu este asa cum pare. Ii spun bagandu-mi mainile in buzunarele blugilor.

-Nu am vrut sa te inregistrez la inceput, dar apoi…Toate informatiile pe care mi le ziceai…Trebuia sa te inregistrez ca sa ma pot interesa mai bine de caz.

Pufnesc amuzata de motivul lui si imi musc buza privindu-l. Acesta face un pas spre mine vrand sa ma ia in brate dar pun distanta intre noi imediat.

-Asta am fost mereu pentru tine, nu? Un caz pe care trebuie sa il rezolvi. Nu pot sa cred ca voiai sa te culci cu mine doar pentru a afla mai multe de la mine…

-Eden…

-Eu chiar credeam ca tot ce a fost intre noi este real. Am crezut-o pana si pe…

Ma opresc din a vorbi pentru ca in momentul asta am reusit sa pun ceva cap la cap. Am crezut-o pe Carol. L-am crezut pe John. Niciodata nu a fost decizia mea…Am fost influentata. 

Il fixez cu privirea pe Dante, si observ vinovatia din ochii lui.

-Cat de proasta sunt…Pana si Carol cu John au facut parte din tot acest teatru, nu? Dumnezeule…Ce e cu voi, oameni buni?!

Deja nu mai sunt calma. Simt cum dezamagirea fata de mine incepe sa ma manance si imi trec degetele prin par.

-Eden, asculta-ma…

-Nu mai ascult nimic din ceea ce iti iese pe gura. Eu am plecat de aici. Nu indrazni sa ma cauti. Ii spun si ies din lift la etajul urmator apoi cobor scarile pana la parter.

Pe langa ca imi vine sa ma dau cu capul de ceva ca sa imi revin din prostimea in care sunt, mai simt si un junghi in inima. Nu spun ca il iubesc pe Dante pentru ca e prea devreme, dar pot spune ca am nutrit pentru el sentimente puternice. Chiar puteam sa ma vad cu el pe o perioada lunga de timp. Acum, daca stau sa ma gandesc, cred ca nu il cunosc deloc. Tot ceea ce mi-a spus despre el poate sa fie doar o mare minciuna creata special pentru mine.

Si eu care credeam ca mi-am facut noi prieteni…

Se pare ca Chris a avut dreptate…Amandoi nu putem avea incredere in nimeni.

Ma opresc din a ma mai plimba fara nicio directie abia cand simt ca mi-e frig. Tot atunci constat ca ploua, iar eu sunt uda pana la piele.

Se pare ca pana si vremea imi reflecta starea sufleteasca…Privesc in stanga mea apoi in dreapta calculand in minte care este cea mai apropiata resedinta din locul in care sunt. Hell sau la mine acasa?

De ce simt ca voi face din nou o alta alegere gresita pentru noaptea asta?

Nu conteaza…O iau din nou la pas prin ploaia spre conacul lui Chris. Nu imi pasa ca ma voi alege cu o raceala de zile mari…Nu m-as simti comfortabil sa urc intr-un taxi si sa las in urma mea o balta de apa. Ajung in fata conacului cam in aproximativ jumatate de ora si ma opresc la portile mari de fier privindu-i pe cei care pazesc portile.

-Il anuntati pe Chris ca am venit la el? Intreb cu dinti inclestati de la frig.

-Femeie, nu stiu ce e cu tine, dar nu mai lucrezi pentru seful. Imi raspunde unul dintre barbati.

Imi dau ochii peste cap din cauza lipsei lui de inteligenta, dar nu am energia necesara sa ma cert cu ei acum.

-Doar anunta ca sunt aici, ok?

Acesta isi ia statia de emisie-receptie si ii cere cuiva din interior sa il anunte pe Hell cu privire la venirea mea. In tot acest timp nu m-a scapat din ochi nici macar o secunda.

-Iti dai seama ca va trebui sa te perchezitionez, nu?

-Uhm…

-Esti intr-o relatie cu un om al legii. De unde nu stiu ca ai fost trimisa sa aduni probe impotriva sefului.

-Cum zici tu…

Acesta incepe sa ma perchezitioneze apoi ma lasa sa intru dupa ce a primit acceptul din partea lui Hell.

Sincer, ma asteptam sa nu vrea sa ma mai vada avand in vedere cu cine ma intalnesc. Dar se pare ca un adevarat prieten te sustine mereu.