HIM

28

Christopher Pov.

Sunt pe plaja din Ibiza. Iubitei mele Layla ii place foarte mult aici si tocmai de aceea mi-am propus sa o cer in casatorie pe malul marii. E o persoana speciala pentru mine si vreau sa o am alaturi de mine pentru tot restul vietii mele. Sunt fericit ca a acceptat stilul meu de viata, chiar daca ii este mereu teama ca se va intampla ceva rau. Am incercat de multe ori sa o fac sa inteleaga ca frica ei este nefondata pentru ca mereu voi fi langa ea sa o protejez dar nu vrea sa inteleaga. Banuiesc ca asta este natura ei. Dar o iubesc chiar si asa.

Peisajul se schimba subit si ma gasesc in fata casei mele. In fata casei in care am copilarit si unde am simtit ca sunt cel mai fericit copil din lume. Intru in casa simtindu-mi inima batand puternic pregatita sa imi paraseasca trupul. O senzatie de teama ma cuprinde pana la oase si broboade de sudoare imi acopera fruntea. Stiu unde sunt. Stiu ce voi vedea, dar cu toate astea inaintez. Intru in dormitor si o vad pe Layla intinsa pe spatr, fara viata, cu ochii atintiti spre tavan, cu asternuturile pline de sange din cauza tsieturilor prezente peste tot pe corpul ei. Dezbracata. Trebuia sa imi ascult instinctul si sa raman langa ea.

-Chris.

Oare sa fie real? Nu e moarta? O privesc mai atent dar vad acelasi lucru.

-Hell.

Ochii mei se deschid larg si cad peste ingerul meu care ma bantuie de cand am cunoscut-o.

-Eden…Nu am reusit sa o protejez. Ii spun cu respiratia precipitata, iar ea ma priveste trista.

-Nu e vina ta. Imi spune ea, iar eu rad batjocoritor.

-Nu esti reala. Nu esti aici. Esti doar o creatie a imaginatiei mele facuta sa ma tortureze. Sa nu am liniste nici macar cand sunt treaz.

O vad pe aceasta incruntandu-se de parca nu ar stii despre ce vorbesc. 

Iisuse, chiar sunt nebun din moment ce mintea mea a reusit sa o redea pe Eden in fata mea, facand-o sa para atat de reala.

-Hell…

-Doar taci. Stii de unde stiu ca nu esti reala? O intreb, iar ea neaga din cap. Pentru ca adevarata Eden ar cere explicatii. Nu m-ar consola pur si simplu. Este mult prea desteapta pentru binele ei.

-Ok…Multumesc pentru laude, acum, fii atent la mine. Daca nu iti revii, iti jur ca te rup in bataie.

-Acum…asta a sunat cam cu ceea ce mi-ar spune Eden. Mereu imi chestioneaza puterea.

-Iti chestionez puterea doarcand imi dai motive sa o fac. Cum ar fi acum…Inceteaza in a mai trai in trecut si priveste spre viitor. Mai sunt atatea de facut si de vazut. Oamenii tai au nevoie de tine. Au nevoie de liderul lor. De barbatul al carui nume este Hell si ii impietreste pe toti cu o singura privire.

Clipesc de mai multe ori pentru a-mi reveni in simtiri. Eden este aici. Ea chiar este aici. Dar cum?

-De ce esti aici? O intreb fiind mai debusolat ca niciodata.

Bine…Nu am prea fost debusolat pana acum pentru ca n-am intalnit niciodata o persoana atat de neimprevizibila ca Eden.

-Sunt aici pentru prietenul meu. Stiu ca esti un mafiot mare si rau si nu ai prieteni, dar imi place sa cred ca noi suntem prieteni.

Suntem prieteni? Ma considera prietenul ei dupa cate i-am facut? Dupa cat am amenintat-o? Chiar daca au fost vorbe goale…

Dar cred ca ea stia asta in adancul sufletului ei ca nu vorbesc serios.

-La naiba, femeie. Cred ca ma indragostesc de tine.

Aceasta tresare si ochii ei i se maresc dupa lentilele ochelarilor. Nu mi-au placut niciodata ochelarii de vedere la o femeie, dar la ea ii sta bine cu ei. Ii da un aer sexy.

-Nu te indragosti de mine, Hell. Nu poti sa faci asta.

De parca ma pot abtine…Trebuie sa spun ca am observat cum nu mai este retinuta in a mai vorbi cu noi. Si am observat asta de ceva timp deja, dar am fodt surprins de cat de bine a reusit ds gestioneze situatia cu Jerry fara sa aiba emotii.

-Nu e vina mea ca ma indragostesc de tine. Tu esti cea care ma atrage in capcana.

Privirile noastre se intersecteaza din nou si parca timpul inceteaza sa mai existe. Nu stiu cum sa descriu toata energie dintre noi dar sunt suta la suta sigur ca si ea simte schimbarea dintre noi. Totul este pus pe pauza cand telefonul ei suna. Deja stiu ca este iubitul ei fara sa vad numele apelantului. Vad asta pe chipul ei. Ochii ii stralucesc si, inconstient, zambeste. Aveam o sanss cu ea. Am avut nenumarate sanse cu ea. Mi-a dat de inteles ca ar vrea sa fie cu mine, dar eu am decis sa pun capat inainte ca intre noi sa se formeze sentimente. Eu i-am spus ca nu sunt barbatul pe care il cauta. Eu i-am spus de ce fel de barbat are nevoie langa ea. Merit o bataie sora cu moartea in momentul asta? Cu siguranta.

-Da…Raspunde ea incet si se imbujoreaza.

Pe bune?! E chiar atat de bun barbatul asta cu care se vede?

-Nu stiu cat mai stau. Raspunde ea la intrebarea pusa de el.

Aceasta isi musca buza si asculta atent orice i-ar spune el la telefon. E de parca eu n-as mai exista. De parca nu as fi chiar langa ea. Din cate pot sa-mi dau seama, Eden este cu adevarat indragostita de el. Dar el simte la fel? Daca dupa ce isi incheie cazul si va trebui sa plece…O va parasi? O va rani? Ciudat e faptul ca chiar daca sunt putin gelos ca nu sunt eu in locul lui, nu imi doresc sa o vad pe Eden ranita.

Drace, sunt pierdut de tot…

Eden incheie apelul si parca doar acum realizeaza ca si eu sunt in camera.

-Scuze…Trebuie sa plec. Imi spune ridicandu-se de pe marginea patului.

-Nu trebuie sa te scuzi. Oricum…si eu am treaba.

Aceasta doar aproba din cap si se indreapta spre iesirea din camera. Imi mai arunca o scurta privire, apoi pleaca. Nu pot sa o conduc. Daca as face asta…nu cred ca as mai lasa-o sa paraseasca conacul.