HIM

16

Puteam sa jur ca totul a mers bine pana cand au aparut acel grup de barbati, care, din cate am inteles, au fost si ei invitati la "petrecere" de catre Carol. Nu am nimic personal cu ei, dar de cand au aparut ei,Dante pare mai serios. Pare incordat si chiar as vrea sa stiu ce l-a adus la starea asta. E ceva ciudat la el dar nu pot sa-mi dau seama ce anume. A aparut de nicaieri spunand ca i-a cunoscut pe parintii mei, a reusit sa imi intre cumva sub piele, iar acum cand grupul de barbati par interesati de mine, expresia lui Dante imi spune ca ar fi in stare sa faca crima daca unul dintre ei ar incerca ceva cu mine. Sa fie doar gelozie? Nu cred ca este gelos. Nu avem nicio relatie si nici macar nu ne cunoastem atat de bine incat sa aibe motive de gelozie.

-Draguto, tu de ce nu spui nimic? Ma intreaba barbatul blond privindu-ma fix, iar trupul meu este cuprins de fiori reci.

Nu-mi place barbatul asta deloc. De fapt, nu-mi place niciunul dintre cei care au venit in grup. Au ceva…ce imi spune sa ma tin departe de ei. Fara sa spun ceva, ma dau in spate pana cand spatele meu atinge un piept tare. Barbatii isi muta toti atentia spre Dante, care isi aseaza palmele peste umerii mei si ma relaxez imediat. Ceva ii fac pe barbati sa isi mute atentia in alta parte si sa se poarte de parca nici n-as exista. 

Asta e bine…

Dante ma intoarce cu fata spre el si ma indeamna sa il urmaresc.

-Ti-e sete? Ma intreaba el cu grija si nu pot sa nu ma simt magulita din cauza atentiei pe care o primesc. Nimeni nu s-a mai interesat de starea mea de cand mi-am pierdut parintii. Am si uitat cat de bine se simte ca cineva sa aibe grija de tine.

-Tu ce bei? Il intreb abia audibil, dar el este destul de atent la mine incat sa ma auda.

-Eu beau gin tonic, dar nu cred ca tie ti-ar placea, asa ca ti-am pregatit o limonada.

Accept paharul de la el si iau cateva inghitituri, racorindu-ma.

-Ti-e foame? Continua el tragand de platoul cu aperitive.

M-as putea obisnui cu asta…

-Vreau sa mananc ce mananci si tu.

Acesta afiseaza un zambet pe buze care iti ia respiratia, dar il mascheaza repede dandu-mi farfuria sa in care are pateuri. Musc dintr-unul care are branza si dau din cap fericita castigand un zambet de la el. Unul pe care nu se deranjeaza sa il mai ascunda.

Restul zilei l-am petrecut in compania lui Dante. Dupa ce au plecat acel grup de barbati, am jucat putin volei, apoi am vorbit despre amintiri…Bine, ei au vorbit mai mult pentru ca eu nu prea aveam ce sa spun. Nu sunt o persoana tocmai interesanta. Am aflat ca John lucreaza in Marina, Carol a fost profesoara pana acum doi ani ce s-a decis ca vrea sa puna pret pe viata de familie. Dante, de asemenea lucreaza in Marina, doar ca ii place sa fie propriul sef si acum e mai mult un fel de detectiv particular. Oare asta sa aibe legatura cu mine? M-a abordat intentionat pentru ca vrea sa afle ceva de la mine? Si eu care credeam ca Carol ar avea dreptate. Ca Dante ma place…Cum naiba pot fi atat de proasta?

-Esti bine? Ma intreaba Dante trezindu-ma din starea contemplativa in care am intrat.

-Mda…Ma gandeam ca se face tarziu si ar trebui sa ma duc acasa.

Chiar se face tarziu. E ora 21:13, iar eu mai vreau sa mai arunc o privire peste orarul de maine. Dar pe langa asta, trebuie sa ma gandesc bine la ceea ce simt pentru Dante. E ciudat cum am reusit sa ma conectez cu el intr-un timp atat de scurt si nici nu ma intereseaza ce vrea sa afle de la mine. Ar trebui sa ma simt tradata, dar nu ma simt. Sunt chiar atat de usor de manipulat?