HIM

1

Eden Pov.

A trecut un an de cand am fost martora la uciderea unui inocent, iar mie nu mi s-a intamplat nimic. Am terminat liceul sub atenta supraveghere a grupului pe care l-am vazut luand viata acelui baiat fara mila, dar nu m-au abordat. De-abia asteptam sa termin liceul si sa scap de ei, dar mare mi-a fost mirarea ca ei sa urmeze aceeasi facultate ca mine. 

Cred ca vor sa ma supravegheze in continuare…

Daca voiam sa ii raportez o faceam in acea seara. Dar n-am facut-o…Pentru ca mi-a fost frica pentru viata mea. Am fost invatata sa supravietuiesc singura si sa ma adaptez la diferite situatii, avand in vedere ca ambii mei parinti au fost in Marina. Da, au fost. Au murit intr-o misiunea acum mai bine de trei ani si m-au lasat singura pe lume. Spun "singura pe lume" pentru ca nu am nici macar un prieten. Nu imi place sa ies in evidenta si de aceea sunt invizibila printre colegii mei. Multi inca ma considera ceva studenta noua chiar daca sunt deja in anul doi de facultate. Dar nu ma deranjeaza. Nu vreau atentia nimanui.

Ma ridic din banca dupa ce imi adun lucrurile si ies pe hol indreptandu-ma spre dulapul meu. Dupa ce imi asez cartile de care nu am nevoie acasa in dulap, il inchid si tresar. Langa dulapul meu sunt cei patru pe care i-am vazut in seara aceea. Incerc sa nu par prea panicata, dar ma simt incomfortabil. Nimeni nu a mai stat atat de aproape de mine de mult timp.

-S-a…S-a intamplat ceva? Spun aproape soptit in timp ce am privirea spre cel care este liderul grupului.

-Drace…Vorbeste. Spune Mark, liderul grupului. Credeam ca esti muta sau ceva.

Imi strang bratele pe langa corp si neg din cap.

-Ma bucur sa stiu ca poti vorbi. Ar trebui sa iesim toti la un suc.

Inghit nodul care mi s-a asezat in gat si imi mut privirea de la Mark si o mut intr-un punct anume. Parintii mei nu au crescut o fata slaba, dar nici proasta. As fi proasta daca nu mi-ar fi putin frica de intentiile lor. Cand dau de inteles ca nu sunt interesata de dorinta lor, acesta imi prinde barbia intre degetele lui si ma forteaza sa il privesc.

-O sa vi cu noi la un suc pentru ca, banuiesc ca stii, avem multe de discutat despre ceea ce ai vazut in seara aia. Mi-ar fi usor sa ii pun pe toti la pamant si sa nici nu stie ce i-a lovit, dar nu vreau sa imi expun toate cartile.

Aprob simplu din cap apoi acesta isi retrage mana de pe mine si zambeste larg.

Sunt sigura ca cu acest zambet a cucerit multe fete prostute.

Imi iau geanta cu breteaua lunga si mi-o asez pe umar apoi incui dulapiorul cu cheia. Ceilalti trei prieteni ai lui Mark nu par foarte atenti la ceea ce se intampla in jur. E ca si cum pentru ei ar fi egal daca ies cu ei sau nu.

Ei bine…Ma bucur ca nu sunt singura care nu vede un sens in aceasta intalnire sau ce o fi ea.

Oftez si ii urmez afara pana la masina lor. Mark ia locul soferului, iar in partea dreapta se aseaza un alt prieten de a lui. Ceilalti doi se uita la mine parca asteptand ceva din partea mea, iar eu dau din cap dezaprobator dar tot urc in spate cu ei de o parte si de alta a mea.

Drumul este parcurs in liniste si pe mine nu ma deranjeaza acest lucru. Nu vorbesc prea usor cu strainii.

                      ~~~

Ne asezam la o masa retrasa si Mark este cel care comanda pentru toata lumea. Ma surprinde cand pentru mine comanda o ciocolata calda si nu pot sa nu ma intreb de unde stie ce beau. Am fost supravegheata chiar si in timpul liber? Asta ma face sa inghet intrebandu-ma cat de mult stie despre mine.

-Ar trebui sa facem cunostinta oficial. Eu sunt Mark. Imi spune cu zambetul pe buze si daca nu as stii ca el a omorat o persoana inocenta, as crede zambetul lui plin de caldura.

-Stiu cine sunteti. Spun privind masa si jucandu-ma cu degetele in poala.

-Scuza-ma?

-Tu esti Mark, liderul grupului. El este Jacob-spun, indreptandu-mi privirea spre barbatul blond-"mana" ta dreapta. Iar ei sunt Luis si Sunny-spun, indreptandu-mi atentia spre fratii care stau langa mine- fratii problema.

Toti se incrunta simultan de parca ar fi o comanda si Mark isi aseaza palmele impreunate peste masa.

-De unde stii?

Raspunsul imi este oprit de aparitia ospatarului cu bauturile si Mark multumeste respectuos.

-Am fost la acelasi liceu impreuna. Si acum suntem la aceeasi facultate. Spun, dupa ce pleaca ospatarul si imi mut atentia pe cana din fata mea.

-Despre ce vorbeste? Intreaba Jacob si stiu ca ei nu m-au vazut pana cand nu i-am vazut eu facand o faradelege.

Cine stie cate au mai facut pana acum?!

-Vrei sa spui ca tu ne cunoasteai dinainte sa fii martora la…?

Aprob din cap si beau putin din ciocolata calda din fata mea. In doar zece minute de cand suntem in cafenea am vorbit mai mult decat am facut-o pana acum. Si cand traiau parintii mei eram mai tacuta, dar dupa ce ei au ales sa ajunga la masa cu ingerii, am devenit si mai tacuta. Nu e vorba de nicio trauma, doar de singuratate.

Cand vad ca nimeni nu mai spune nimic imi fac curaj sa imi ridic privirea. Il vad pe Mark fixandu-ma cu privirea in timp ce isi freaca barbia ganditor, apoi ii privesc si pe ceilalti care par si ei cazuti pe ganduri. 

Ok…Acum incepe sa devina sufocanta toata aceasta…situatie.

-Hm…Interesant. In orice caz, am venit sa discutam despre ceva. Continua Mark pe un ton serios si eu ii fac semn sa continue. Vreau sa faci ceva pentru noi si uitam toata treaba care te priveste pe tine.

-De ce as face ceva pentru voi?

-Pentru ca…vezi tu…esti frumoasa si fetele de o frumusete naturala sunt tot mai cautate pe piata neagra. Nu am vrea sa ajungem acolo, nu?

Dupa cum am spus…Parintii mei au crescut o fata puternica dar nu proasta. As putea sa le spun ca doar joaca la cacealma, dar apoi doar mi i-as pune in cap si nu as mai avea liniste. Asa ca, deocamdata, merg pe ideea lor.

-Ce…?

-Vreau sa vinzi…pentru noi. Spune aproape in soapta si eu imi suprim un scancet.

-Cat timp?

-Un an.

Aprob din cap, iar ei par socati ca am acceptat.

-Bine atunci…Incepand de maine ne vedem in fiecare zi pentru a-ti da marfa. Apoi seara ne vedem din nou pentru a-mi da rezultatul zilei respective.

Wow…

-Bine. Iti las numarul meu. Ii spun, iar acesta imi intinde telefonul lui.

Dupa ce tastez numarul pe telefon, ma ridic de la masa dar nu inainte de a lasa banii pentru ciocolata calda, apoi plec fara a privi in urma.