3

221 9 2
                                    

Au trecut doua zile de cand nu l-am mai vazut pe Hell si nu eram nici prea doritoare sa mai fiu in preajma lui, dar am avut o surpriza neasteptata azi sa il vad in praguls usii mele. Ce cauta aici? Nu stiu.

-Ce studiezi? Il aud vorbind din living si il fixez cu privirea pentru cateva secunde inainte sa revin la sosul de rosii de pe foc pe care il pregatesc pentru pentru paste.

-Finante.

Trec alte cateva secunde in care nu spune nimic asa ca ma concentrez pe sos. Dupa ce il gust, torn pastele in el mai lasandu-l pe foc cateva minute.

-Unde sunt parintii tai? 

Nu inteleg de ce incearca sa afle atatea despre mine. Nu e ca si cum as fi un pericol pentru el.

-Parintii mei…nu mai sunt. Spun si opresc pastele.

Le torn intr-un bol apoi ma apuc sa aranjez masa. Asez doua farfurii pe masa apoi tacamurile si aduc din bucatarie bolul cu paste pe care il asez in mijlocul mesei.

-Ei sunt parintii tai? Ma intreaba si imi mut atentia spre el.

Il vad privind o poza de familie de pe peretele din living si doar aprob din cap.

-Vreti si vin, dle? Nu am vinurile scumpe cu care sunteti dvs obisnuit, dar am vin ieftin.

-Nu conteaza.

Zambesc scurt apoi merg in bucatarie si scot dintr-un sertar o sticla de vin si doua pahare. Ma intorc in living si asez paharele in fata farfuriilor, in timp ce Hell ia loc la masa.

-Imi permiteti sa…? Intreb eu indicand la faptul ca vreau sa ii torn vin in pahar si sa ii pun paste in farfurie.

Acesta aproba din cap, iar dupa ce deschid sticla de vin, ii iau paharul si ii torn vin.

-Cum au…parintii tai?

Ii intind paharul de vin pe care acesta il ia imediat si apoi imi torn vin in al meu.

-La datorie. Au fost pe o nava si aceasta a explodat.

Servesc pastele pentru amandoi apoi ma asez pe scaun aducandu-mi aminte de apelul care a adus vestea pierderii parintilor mei.

-Si…Te descurci singura?

Rolez furculita in farfurie luand o cantitate suficienta de paste apoi o duc la gura. Acesta face la fel si sunt multumita ca nu a comentat nimic despre vinul ieftin sau daca pastele nu sunt pe gustul lui. Sincer, nu ni-ar fi pasat. El a aparut din senin la mine, asa ca nu are decat sa manance ce ii dau.

-S-au pregatit mereu pentru ceva ce ar merge prost si ei nu ar mai fi…Asa ca mi-au lasat casa asta destul de mare pentru mine singura, si un cont bancar destul de…satisfacator, avand in vedere ca nu prea cheltui bani decat la nevoie.

Continuam apoi sa mancam in liniste, iar gandurile mele incep sa hoinareasca prin locuri interzise. A vrut cumva sa se ofere sa ma ajute financiar sau…emotional? Pentru ca daca e adevarat, nu stiu cum ar trebui sa reactionez. Poate doar mi se pare mie, dar e ceva ciudat la el cand ma priveste.

Mda…Ciudata sunt eu.

Iau o gura din paharul meu de vin si il vad cu ochii pe mine din nou.

-Obisnuiesti sa bei?

Oh Doamne…Ce impresie i-am lasat?

-Foarte rar. Doar ca uneori simt nevoia sa ma rasfat putin.

Acesta aproba din cap si continua sa manance. La fel fac si eu, nefiind deranjata de linistea aparuta subit. Sincer, din moment ce mereu sunt singura acasa si nu am nici prea multi prieteni, nu vorbesc prea des. Dar ceva din jurul lui Hell ma face sa vreau sa vorbesc mai des.

Chiar cand isi termina de baut vinul din pahar, ii suna telefonul si am impresia ca l-am auzit injurand. Nu pot fii sigura pentru ca atunci cand il privesc raspunde la telefon.

-Spune. Vorbeste acesta pe un ton amenintator si rece. Plec doua ore de langa voi si deja o dati in bara. Vin.

Nu as vrea sa fiu in pielea celui care l-a sunat. In momentul in care pur si simplu a urlat prin telefon la acea persoana, am tresarit. Pentru o clipa acesta si-a mutat privirea asupra mea si m-am certat mintal ca am fost luata prin surprindere.

-Ei bine…Sper ca masa a fost pe gustul dvs. Spun si aproape ma palmuiesc pentru lipsa de autocontrol.

-A fost.

-Ce bine…Spun, rasufland usurata apoi zambesc ridicandu-ma sa strang masa. Si daca nu era, trebuia sa suportati si sa mancati orice va dadeam.

Il aud chicotind si ma bucur ca nu urla si la mine. Buna treaba, Eden, sa il iei peste picior pe barbatul care ti-ar suci gatul fara sa clipeasca.

-Am nevoie de tine. Spune acesta si aproape sparg vesela pe care am scapat-o din maini cand le-am pus in chiuveta.

-Poftim?

-Trebuie sa merg la Hellgate. Am nevoie sa arunci si tu o privire pe acolo.

Dupa cum stie lumea, nu sunt politista sau mai stiu eu ce…Dar daca Hell ti-o cere atat de…in stilul lui, nu pot sa il refuz. Nu stiu de ce.

-Ok…

Alerg pana in camera mea pentru a-mi schimba hainele. Nu vreau sa ma duc imbracata intr-un tricou si o pereche de pantaloni trei sferturi. Imbrac o pereche de blugi negri si un tricou de aceeasi culoare. Imi incalt tenisii, iar apoi imi iau geanta in care am cartile pentru cursuri si ies. Acesta ma asteapta in acelasi loc in care l-am lasat si nu stiu cum poate fi atat de…Nu am cuvinte. Insa, eu daca as fi ramas singura sigur nu m-ar fi gasit in acelasi loc.

Inchid usa in urma mea si arunc cheile undeva prin geanta, cand ajung langa masina lui. Un Rolls-Royce Sweptail sta mandru langa poarta casei mele si incep sa cred ca Hell habar n-are ce inseamna modestie. Imi deschide portiera ca un adevarat gentleman si urc imediat nelasandu-l sa astepte dupa mine. Inconjoara masina schiopatand putin si ajutandu-se de baston apoi urca la volan. Imi arunca o privire scurta apoi porneste.

Imi scot din geanta caietul studentesc si incep sa lucrez la tema pe care voiam sa o fac dupa ce mancam pastele. Se pare ca mi s-au schimbat planurile putin.

-Ce faci? Ma intreaba avand o incruntatura pe frunte.

-Tema?

-Ok…Dar de ce acum?

-Pentru ca nu stiu cand ma vei aduce acasa si vreau sa folosesc timpul acela pentru a ma odihni.

Acesta aproba din cap privind in fata, iar eu continui sa scriu.

-Odihna este importanta.

-Chiar este. Cunosc un barbat care chiar ar avea nevoie de cateva ore de odihna. Spun facand referire la el, iar acesta tataie.

-Ai grija, Eden. E a treia oara cand ma iei peste picior. S-ar putea sa imi fie chestionata puterea.

Cu toate ca tonul lui a fost impunator, am putut simti o doza de umor in cele spuse. Dar decid sa nu il mai bag in seama si imi continui tema.

Avem ceva de mers pana la Hellgate.

HIMUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum