HIM

29

Imi pare rau pentru situatia lui Chris. Dupa ce ajungi sa il cunosti, iti dai seama ca este de treaba. Da, este capul mafiei si multe lucruri pe care le face nu sunt legale, dar asta nu schimba personalitatea lui. Parintii mei au luptat mereu de partea binelui si uite unde sunt acum.

Merg pe jos pana la cea mai apropiata statie de autobus gandindu-ma apoi la Dante. El este special pentru mine si trebuie ca noi doi sa purtam o discutie serioasa. Nu vreau sa fiu ca fosta lui sotie. Nu vreau sa-l mint. Trebuie sa setam o limita asupra a cat de multe putem vorbi si cand atingem un punct sensibil. Ma bucur ca m-a sunat sa se asigure ca sunt bune, chiar daca stiu ca l-am dezamagit in masina.

In statia in care trebuia sa se opreasca autobusul, o duba de la SEAL se opreste si din ea coboara doi agenti.

-Dra Sinclair? Intreaba unul dintre ei, iar eu fac un pas in spate.

-Da?

-Sunteti arestata pentru obstructionarea justitiei, complot impotriva organelor de justitie si distributie de droguri. Continua sa vorbeasca agentul, in timp ce celalalt imi pune catusele.

Cred ca iti bati joc de mine…

Il aud pe agent continuand sa imi recite drepturile, dar nu sunt atenta deloc. Cel mai groaznic cosmar al meu devine realitate. M-am luptat atat de mult sa nu fiu descoperita, dar degeaba. Cum naiba au aflat? Sunt tentata sa cred ca Dante m-a lucrat pe la spate, dar toate ilegalitatile de care sunt acuzata…Dante nu stie nimic despre faptul ca am vandut droguri, si nu ma poate acuza de obstructionarea justitiei pentru ca i-am dat cateva indicii in legatura cu cazul. Nu sunt proasta ca sa nu-mi dau seama ca se petrece ceva dubios. Nu opun rezistență si urc de bunavoie in masina lor. Nu sunt surprinsa deloc sa vad alti doi agenti marini in duba. Ma asez pe locul din fata lor si oftez.

Totul este foarte dubios.

-Nu stiam ca cei din Marina fac arestari…Spun eu, dupa mai multe momente de liniste.

-Nu stii nimic, dra Sinclair. Imi raspunde unul din ei, apoi linistea se asterne din nou.

Mda…Abia acum imi dau seama ca nu stiu nimic. Dar sunt sigura ca voi afla imediat ce vom ajunge la locatie.

Habar n-am cat a trecut de cand sunt in masina asta, dar cred ca a trecut mai bine de o ora. Unde naiba mergem? Iesim din oras? Inainte sa apuc sa pun intrebarea agentilor, simt masina incetinind apoi oprindu-se. Daca ar fi fost un geam as fi putut vedea unde sunt, dar asa… N-am nici cea mai vaga idee. Portiera se deschide si sunt trasa afara de aceeasi agenti care m-au arestat. Sunt condusa intr-o cladire care pare a fi doar de moment semn ca au venit in oras doar pentru mine. Ar trebui sa fiu flatata de atentia pe care o primesc. Fiecare politist-sau ce naiba or fi-ma analizeaza cu atentie cand agentii ma conduc spre camera de interogatoriu. Zici ca au prins cel mai cautat criminal…

Ma asez pe scaun in camera de interogatoriu, iar unul dintre agenti imi scoate catusele. Observ un tatuaj pe incheietura lui. Acela e un…scorpion? De ce ti-ai tatua un scorpion?

-Acum ce se va intampla? Intreb masandu-mi incheieturile.

-Asteapta si vei vedea. Raspunde el, apoi pleaca lasandu-ma singura.

Usa se deschide din nou si pe ea intra Generalul fortelor Marine. Nu il cunosc personal, dar am vazut poze ale parintilor mei. Se aseaza in fata mea, pe scaun, iar dosarul pe care il are in mana il aseaza pe masa dintre noi, rasfoindu-l.

-Eden Sinclair…Parinti:Margot si Caleb Sinclair. Amandoi decedati la datorie. I-am cunoscut pe parintii tai. Deosebiti oameni. Nu prea inteligenti, dar deosebiti. Vorbeste el, ultima parte spunand-o cu batjocura.

-Nu ar trebui sa vorbiti asa despre eroi. Domnule. Ii raspund printre dinti.

-Oh…Imi cer scuze daca te-am ofensat. Nu asta a fost dorinta mea.

As putea, pur si simplu, sa-l omor? O sa scap de cadavru…

-Sa trecem la treburi mai interesante. Continua el. Care este treaba cu tine?

-Nu cred ca inteleg intrebarea.

-Cum ai reusit sa-l faci pe Smith, cel mai bun agent al meu, sa nu imi mai raporteze nimic? L-ai amenintat? I-ai pus pe mafiotii aia sa se ocupe de el?

Pe fata mea se poate citi cu usurinta socul. Dante nu i-a mai raportat superiorului sau? De ce? Din cauza mea?

-N-am facut nimic cu Dante. Daca nu a mai raportat inseamna ca nu a avut ce sa raporteze.

-Nu ma lua cu de astea. Spune el pufnind. Daca nu l-ai amenintat, inseamna ca te-ai culcat cu el pentru a-i cumpara tacerea.

Wow…La asta nu m-am asteptat.

-Dle…

-Asculta la mine, copila. Imi spui unde este Hell, iar eu incerc sa nu iti fac viata un iad. Imi spune el, impreunandu-si palmele pe masa.

Maneca de la camasa i se ridica si vad din nou acel tatuaj cu scorpion. Ce naiba…?

-De unde stiti despre Hell, dle?

Acesta se stramba la mine de parca tocmai l-am injurat, apoi ridica din umeri nepasator.

-Tu mi-ai spus.

-Cand?

-Adineauri. Cand vorbeam despre mafie.

Barbatul asta este pe bune?!

-Dle…Nu cunosc pe nimeni cu acest nume si, credeti-ma, mi-as aminti. Nu este un nume pe care il uiti usor.

Cand Generalul vrea sa mai adauge ceva, usa se deschide, iar agentul care are tatuat scorpionul pe incheietura ii face semn acestuia sa mearga la el. Agentul ii sopteste ceva la ureche, iar Generalul zambeste privind spre mine.

-O sa ai parte de o surpriza, Sinclair. Spune acesta, iar eu ma incrunt.

-Despre ce vorbiti?

-Pun pariu ca credeai ca Smith este indragostit de tine. Vreau sa vad daca mai crezi asta dupa ce vei discuta cu el. Spune el, apoi cei doi parasesc camera de interogatoriu.

Incep sa am dubii in ceea ce il priveste pe Dante si stiu ca Generalul asta si-a dorit. A dorit sa ma vada panicata.

Linisteste-te, Eden…Vrea doar sa iti intre in cap. A mintit cand a vorbit despre Hell, sigur minte si acum.

Ceva e putred aici.