HIM

19

Ziua a trecut atat de repede incat nici nu mi-am dat seama ca este seara si ar trebui sa incep sa ma pregatesc pentru iesirea din seara asta. Toata ziua am prezentat proiectele care trebuie predate la sfarsitul fiecarui semestru si sa spun ca sunt obosita e putin spus. Sunt extenuata psihic. Este perioada pe care o urasc cel mai mult in timpul facultatii. Trebuie sa prezint in fata colegilor care nici macar nu imi cunosc numele, si in fata profesorilor, iar vorbitul nu este tocmai punctul meu forte. Multi ar spune ca ar fi trebuit sa ma obisnuiesc pana acum din moment ce fac asta in fiecare an, dar nu e asa. E foarte greu sa vorbesc cu strainii si faptul ca trebuie sa prezint proiectele vocal este o mare presiune pentru mine. Asta ma duce cu gandul la faptul ca in seara asta va trebui sa vorbesc cu Jerry. Un barbat de care nu am auzit niciodata si nici nu l-am intalnit. Deschid dulapul si incep sa caut o rochita care sa fie perfecta pentru un casino de lux. Gasesc o rochita care imi ajunge pana la jumatatea coapselor, rosie cu paiete, cu spatele gol si cu un decolteu adanc. Dupa ce imbrac rochita, o asortez cu o pereche de pantofi cu tocuri de aceeasi culoare, apoi incep sa imi mut atentia asupra parului. Habar n-am ce ar trebui sa fac cu el pentru ca niciodata nu m-am aranjat atat de mult ca in seara asta si nu vreau sa arat ciudat. Il prind intr-o coada joasa cu cateva suvite care imi incadreaza fata, apoi imi asez ochelarii la ochi. Privesc ceasul de pe telefon care indica ora 21:50 si apoi ma uit in oglinda la reflexia mea.

Poti face asta, Eden. Gandeste-te ca e ca azi la cursuri.

Soneria de la intrare se face auzita si tresar luata prin surprindere. Cine ar putea fi la ora asta? A trimis Hell pe cineva sa se asigure ca sunt gata inainte de a pleca? Ies din camera mea si merg spre usa de la intrare. Cand deschid usa am socul vietii mele. Dante sta in fata mea imbracat cu o pereche de blugi si un tricou aratand foarte bine. Cu parul ciufulit si cu un buchet de floarea-soarelui in mana. Eu nu pot scoate nicio vorba si tot sangele mi s-a scurs din corp, in timp ce el doar sta in fata mea analizandu-ma.

-Dante…Ce faci aici la ora asta? Reusesc sa ingaim eu repede, iar el isi muta privirea pe fata mea.

-Imi pare rau ca am venit neanuntat si atat de tarziu, dar daca nu faceam asta regretam, poate, pentru tot restul vietii mele.

-Dante, nu e nevoie sa…

-Dar simt ca e nevoie. Eden, micuto, imi pare atat de rau pentru cum m-am purtat cu tine acum doua zile. Nu aveam niciun drept sa te sarut si totusi am facut-o.

-Dante. Nu e momentul potrivit sa vorbim acum despre asta. Putem vorbi alta data.

-Imi accepti scuzele, macar? Intreaba el cu speranta in voce, iar eu ma transform in gelatina.

Ii iau buchetul din mana si merg sa il asez intr-o vaza. In acest timp, el a intrat in casa cu mainile in buzunare. Torn apa in vaza, si in acelasi timp ma simt coplesita. Nu am mai primit un buchet de flori de cand am ramas singura pe lume. Tatal meu obisnuia sa ne aduca mie si mamei mele cate un buchet de floarea-soarelui. Lacrimile isi fac loc in ochii mei, dar refuz sa le las sa cada.

-Unde pleci? Daca nu te deranjeaza sa imi raspunzi…

Din tonul sau imi dai seama ca nu o face ca sa ma interogheze ci doar este…ingrijorat? Inghit in sec si asez florile in vaza.

-Nu pot sa iti spun. Te rog, nu ma intreba mai multe.

Acesta se aseaza in spatele meu, iar eu refuz sa ma intorc spre el. As fi naucita de ceea ce as putea vedea si nu vreau sa plang. Isi aseaza fruntea pe crestetul meu si inspira adanc.

-Poti sa nu te duci oriunde vrei sa mergi acum?

-Nu pot.

-Te protejez eu de orice va avea sa vina in caz ca nu mergi.

Stiu ca stie unde ma voi duce sau macar pentru cine fac asta, dar amandoi refuzam sa spunem lucrurilor pe nume. El, pentru ca nu vrea sa ma puna in pericol, iar eu pentru ca nu vreau sa isi schimbe parerea despre mine.

-Nu pot sa depind de altcineva in afara de mine, Dante.

Sunetul telefonului meu rupe vraja care a pus stapanire pe noi si merg sa vad mesajul care ma anunta unde trebuie sa merg, apoi il bag in poseta tip plic pe care o folosesc drept accesoriu in seara asta. Dante ma asteapta langa usa de la iesire si pare cazut rau pe ganduri, dar cand ma aude apropiindu-ma, isi muta atentia asupra mea, dar pot sa citesc in ochii lui faptul ca este ingrijorat pentru mine.

-Dante…

-Shhh…Spune el, punandu-mi degetul aratator peste buze, reducandu-ma la tacere. Nu imi spune unde mergi daca asta iti doresti. Nu imi spune pentru cine faci asta sau cu cine trebuie sa te vezi. Mi-am pus numarul in agenda ta cand am fost la tine prima data. Te rog, daca te simti in pericol, suna-ma. Voi ajunge la tine in cateva clipe. Iar daca totul merge dupa cum ai planuit si nu ai nevoie de mine, te rog, anunta-ma cand ai ajuns acasa ca sa stiu ca esti bine.

Tot ce pot sa fac este sa aprob din cap pentru ca daca as scoate un sunet acum…Nu stiu cum ar suna. Inima mea imi bate atat de tare in piept incat am impresia ca vrea sa iasa din pieptul meu si sa se aseze in palmele lui Dante. Acesta imi ia apoi ochelarii de la ochi si ii aseaza in suportul de chei de pe hol.

-Daca trebuie sa impresionezi pe cineva, du-te fara ochelari. Asa o sa ai mai multa credibilitate.

-Ok…

Mai face apoi un pas mai aproape de mine pana cand doar cativa centimentri ne mai despart, dar ceea ce face imi face pieptul sa mi se umple de un sentiment atat de straniu dar atat de placut. Buzele lui se lipesc de fruntea mea poposind acolo cateva secunde, iar eu imi inchid ochii din cauza intensitatii sentimentelor care au pus stapanire pe mine.

-Ai grija de tine. Imi spune apoi paraseste casa lasandu-ma singura sa ma descurc cu toate sentimentele astea.

Dupa ce ma adun cat de cat, parasesc casa si urc in taxiul care cred ca este de cateva minute in asteptare.