HIM

37

Mi-am tinut promisiunea facuta mie si am plecat de la Chris imediat dupa micul dejun. Am putut vedea clar pe fata lui ca nu ii convine decizia mea. Poate a sperat ca nu voi mai pleca de la el? Mda…Asa am crezut si eu aseara. Am fost sigura ca ma voi ascunde la Chris pana la sfarsitul vacantei mele dar nu scapi de probleme daca te ascunzi. Problemele nu dispar, pur si simplu, daca nu faci un efort sa le rezolvi. Plus de asta…Tin la Dante si trebuie sa discut cu el despre tot ceea ce mi-a facut.

Am fost nevoita totusi, sa fac o oprire pana la mine acasa inainte sa merg la el, pentru a-mi schimba hainele si sa ma fac cat de cat prezentabila. Cu inima in gat am urcat cu liftul pana la etajul acestuia, anuntandu-l ca o sa ajung din clipa in clipa. Cand usile liftului se deschid, parasesc acea cutie si pe hol, rezemat de tocul usii, Dante statea relaxat, cu mainile incrucisate la piept. Nu l-am mai vazut de aproximativ doisprezece ore, dar mi-a fost dor de el. Vazandu-l in fata mea, mi-am dat seama cat de prosteste am procedat aseara.

-Te rog sa scuzi dezordinea din jurul tau. Imi spune ducandu-si palma la ceafa si scarpinandu-se. 

Intram in apartament impreuna si scot un icnet surprinsa de dezordinea din jur. Ce s-a intamplat aici? Zici ca a trecut uraganul Agatha pe aici.

-Ce s-a intamplat aici, Dante? Il intreb privind pe podeaua plina cu cioburi si bucati de lemne de la mobila distrusa.

-Nu conteaza. Totul este bine acum. Imi spune prinzandu-ma de cot si tragandu-ma la pieptul lui. 

Acelasi parfum fresh combinat cu mirosul pielei sale imi gadila narile si inspir cu nesat. Imi trec bratele pe dupa talia lui, iar acesta imi dezmiarda crestetul capului cu saruturi. Parca eram la nelalocul meu cat timp nu am vorbit cu el, dar acum…fiind in bratele sale. Ma simt acasa. Nu stiu cat timp am stat imbratisati, dar stiu ca eu sunt cea care a rupt imbratisarea inainte sa adorm in picioare pe pieptul lui. Am observat ca imbratisarea are un efect calmant asupra fiintei mele.

-Ce s-a intamplat? Pe bune de data asta…Il intreb privindu-l in ochi.

Se spune ca daca privesti pe cineva in ochi este incapabil sa te minta.

-Eden…Nu vreau sa ma intelegi gresit, dar…Cred ca am facut cunostinta cu conducatorul mafiei.

-Poftim?

Vocea mea a urcat cu cate octave incat m-am speriat si eu de iesirea mea.

-Hell a fost aici? Cand? De ce? Continui eu sa il bombardez cu intrebari, de data asta pe un ton mai normal.

-Aseara…Dupa cateva ore de la plecarea ta. Si-a pus cainii sa distruga tot din jurul lor.

Privesc debusolata in jurul meu si lovesc cu varful piciorului cateva cioburi care apartin unei vaze, gandindu-ma la tot ceea ce el mi-a spus pana acum.

-Nu imi vine sa cred asa ceva, Dante…Spun cu glas mic intorcand vorbele lui in toate modurile.

-Ai fost aseara la el, nu?

Imi ridic capul privindu-l in ochi simtindu-ma vinovata.

-Am fost…

-Probabil dormeai pentru ca a venit la mine pe la doisprezece noaptea. Trebuie sa ma crezi, iubito. Nu am vreun motiv sa te mint.

Asa e…Nu ar avea de ce sa ma minta in legatura cu asta, dar totusi…Daca este adevarat, inseamna ca totul se duce naibii. Inseamna ca eu nu mai pot fi in doua tabere si trebuie sa aleg una dintre ele.

Privesc din nou la dezastrul din jur si vinovatia ma loveste din plin. Din cauza mea s-a intamplat asta…

-Ar trebui sa facem curat. Ii spun pe un ton calm.

-Nu-ti face griji pentru asta. Am chemat deja o echipa sa se ocupe de curatenie.

-Atunci…Poti veni la mine.

Acesta ma priveste plin de caldura apoi imi ia fata in palme.

-Esti un inger, stiai asta?

Nu stiu daca astepta un raspuns la intrebarea asta, dar nu am spus nimic. Nu sunt un inger. Niciodata nu am fost. Asta ar insemna sa fiu placuta de toata lumea, dar eu am pus distanta intre mine si restul lumii. Am ajutat la implinirea faptelor ilegale ale mafiei. Sunt departe de a fi un inger. Sunt doar un simplu om…

Dante imi saruta fruntea poposind putin mai mult cu buzele acolo, apoi imi prinde palmele in palmele sale.

-Chiar vrei sa vin sa stau la tine? Ma intreaba cu grija de parca i-ar fi teama ca ma voi razgandi.

-Vreau. Fa-ti bagajele.

Acesta imi zambeste larg inainte de a-mi plasa un sarut cast pe buze, apoi merge in dormitor pentru a-si pregati bagajele.

Nu-l urmez pentru ca sunt prea distrasa de dezastrul facut de Hell. La ce s-a gandit cand a decis sa ii distruga apartamentul? Oare a crezut ca Dante merita sa fie pedepsit pentru ca am fost ranita? In orice caz, nu sunt placut surprinsa de ceea ce a facut.