HIM

5

<M-am simtit darnica azi, asa ca am mai postat un capitol. Povestea va deveni foarte interesanta in curand, asa ca de-abia astept sa  treaca cate o zi ca sa pot posta cate un capitol.>

Ma trezesc din cauza ca aseara am uitat sa trag draperiile, iar acum soarele si-a facut loc in camera mea. Ma ridic in sezut si imi trec degetele prin par apoi imi iau telefonul de pe noptiera. Gasesc un mesaj de la Christopher si e ultima persoana la care m-am gandit ca imi va scrie.

Hell:Buna dimineata. Astept cu nerabdare sa lucram impreuna.

Zambesc din cauza mesajului simplu si vad ca l-a trimis acum o ora. Ceasul indica acum ora sapte si oftez stiind ca din nou nu a dormit cat ar trebui.

Me:Buna dimineata si tie.(Cu toate ca am impresia ca nu ai prea dormit deloc). O sa ajung la tine peste o ora.

Trimit mesajul si mai stau cu telefonul in mana cateva secunde muscandu-mi buza in asteptarea raspunsului. Nu apuc sa blochez ecranul ca primesc deja un raspuns care ma face sa las telefonul deoparte si sa imi incep tabieturile matinale.

Hell:Pari mai curajoasa in spatele ecranului…Cumva ma tachinezi sau mi se pare mie?

Oh Doamne…Ma rosesc si ma bucur ca nu e aici sa ma vada. Las telefonul pe pat si merg la baie. Dupa terminarea tabieturilor matinale, imi iau din dulap un tricou care cade de pe un umar, largut, si o pereche de blugi. Imi prind parul intr-o coada si imi asez ochelarii la ochi.

Perfect!

Imi incalt tenisii apoi merg in bucatarie sa iau micul dejun. Cereale cu lapte. Clasic…

Imi iau geanta cu materialele mele de studii si plec spre statia de autobus imediat ce inchid usa cu cheia. O sa fie un drum de jumatate de ora cu autobusul pana la conacul lui Hell dar macar stiu ca am cartile cu mine si pot invata pentru luni. Pierduta printre randurile din carte si printre cateva ecuatii matematice nici nu mi-am dat seama ca am ajuns in statia la care trebuie sa cobor pana cand batranica de langa mine mi-a atras atentia. Cobor din autobus inainte sa se inchida usile si o iau la pas pana la conac. Nu cunosc prea bine partea asta a orasului…Pe cine pacalesc, nu cunosc deloc aceasta parte a orasului. Imi aduc aminte drumul doar cum am fost atunci cu baietii pentru prima data. Fata de cartierul in care stau eu, aici este mult mai liniste. Parca nu locuieste nimeni prin jur. Daca nu as fi vazut un barbat care isi tundea iarba din curte as fi indraznit sa zic ca este o zona moarta.

Privesc din nou mesajul de intampinare de pe poarta si teag adanc aer in piept.

"Welcome to Hell"...Nu stiu ce sa zic de asta. Daca m-ar chema asa…Dar sunt sigura ca nimeni nu indrazneste sa comenteze in fata lui Hell. Doar te priveste si ai senzatia ca te ucide fara a misca un deget.

Garzile de la poarta nu ma lasa sa trec si aproape strig la ei. Mda…Aproape. Nu vreau sa imi pierd vocea.

-Ma asteapta Hell. Spun simplu si ii vad ranjind spre mine dupa ce m-au analizat din cap pana in picioare.

-Aham…Sunt sigur, dar mai intai trebuie sa te perchezitionez.

Grozav.

Raman calma pentru ca daca as fi eu cap de mafie, si eu as avea astfel de cereri de la angajatii mei.

-Nu e nevoie. E fata lui Hell. Se aude o alta voce si cei doi gardieni se intorc spre el.

Nimeni nu mai spune nimic si imi mut greutatea de pe un picior pe altul. Nu imi place cum a sunat "fata lui Hell" dar nici nu imi prea pasa de parerea celor din jurul meu. Trec pe langa gardieni strangand de breteaua gentii de pe umar si evit privirile tuturor celor din jurul conacului si intru repede in cladire.