4

219 9 1
                                    

-Cum adica "s-a comportat ciudat"? Ma intreaba Jacob conducandu-ma la cursuri.

Nu voiam sa vorbesc cu nimeni despre asta si poate doar mi s-a parut, dar tot m-a facut sa simt lucruri necunoscute pentru mine, in stomac. Hell, cand am ajuns acum doua zile la Hellgate…Habar n-am cand, poate cand mi-a deschid portiera ca sa cobor, dar pentru cateva clipe am avut impresia ca vrea sa ma sarute. Adica, s-a lasat putin mult prea aproape cu fata de fata mea. Momentul a fost intrerupt de aparitia lui Mark si nu am mai apucat sa aflu ce avea sa se intample.

Stiu doar ca nici dupa doua zile, furnicaturile de pe pielea mea nu au disparut.

-Adica, nu stiu…Prietenos? Ii raspund vag pentru ca nu vreau sa ii datez toate evenimentele.

Ar fi mult prea rusinos. Si poate doar mi s-a parut. Nu as vrea sa las o imagine proasta despre Hell.

-Oh, Eden…Sefu' a avut o logodnica pana acum cinci ani. S-au intalnit la 17 ani si amandoi aveau aceeasi varsta. Layla a fost prima iubire a sefului si la varsta de 22 de ani a decis sa o ceara de sotie. Au fost un cuplu, dupa parerea mea, perfect. S-au iubit atat de mult, incat parea ca nimeni nu ii va desparti. Dar, Hell nu a luat in calcul dusmanii pe care ii are. Intr-o seara…i-a fost intinsa o capcana. A fost nevoit sa isi ia toata paza si sa plece pe o pista falsa, in timp ce Layla a ramas singura acasa. Nu stiu mare lucru ce s-a intamplat, dar stiu ca Layla a fost omorata cu sange rece. Hell e cel care i-a gasit trupul cand s-a intors acasa.

Nici nu stiam ca plang pana nu am simtit gustul sarat al lacrimilor pe buzele mele.

-Doamne, Jacob…

-Ce ti-am spus acum…Nu stii de la mine. Din cate stiu, semeni putin cu Layla.

Icnesc socata, iar privirea lui Jacob nu ma linisteste deloc.

-Doamne…Cred ca este frustrant pentru Hell. Spun mai mult pentru mine dar faptul ca Jacob face o grimasa imi da de inteles ca a auzit si el.

-Mda…Poate il face si confuz.

-Cum era el inainte?

De ce ma intereseaza?

-Nu stiu…Dar, stiu ca dupa moartea logodnicei lui, nu a mai iubit pe nimeni si a devenit mai rece decat un ghetar.

Nici nu ma mira. Poate la fel as fi si eu daca mi-ar lua cineva de langa mine pe iubirea vietii mele.

Imi vine sa vomit…Care iubire a vietii mele? Imi promit ca nu ma voi indragosti degraba si de cine nu trebuie.

-Ne vedem dupa cursuri. Ii spun cand ajung in fata cladirii in care am cursurilr, iar acesta doar isi muta greutatea de pe un picior pe altul. Ce e?

Isi duce mana la ceafa scarpinandu-se si evita sa ma priveasca.

-Credeam ca prietenii se imbratiseaza…sau ceva. Spune aproape in soapta, iar buzele mele se curbeaza intr-un zambet.

Mafiotii si lipsa lor de afectiune…

Ma apropii de el si imi trec bratele dupa torsul sau. De ce naiba trebuie sa fie toti atat de inalti?

Acesta ma mangaie pe cap de parca as fi un animal de companie si ma abtin sa nu izbucnesc in ras. Ma retrag din imbratisare apoi merg spre facultate.

                      ~~~

Ma invart in pat de mai bine de doua ore si somnul tot nu ma ia. Ma uit la ceasul digital de pe noptiera care indica putin peste miezul noptii si oftez simtindu-ma mai treaza decat am fost pe parcursul zilei. Ceea ce ma tine treaza este povestea pe care mi-a spus-o Jacob despre Hell. Nici nu vreau sa-mi inchipui prin ce chinuri a fost nevoit sa treaca in fiecare zi stiind ca el este in viata dar logodnica lui nu mai este pe acest pamant. Stiu senzatia. Poate pierderea parintilor mei nu se compara cu pierderea iubirii lui, dar stiu senzatia. De la o varsta, dupa ce ajungem sa cunoastem binele si raul, parintii nostri ne atentioneaza la un moment dat spunandu-ne ca nu vor fi langa noi intr-o zi si probabil ajungem sa ne obisnuim cu acest gand. Dar ce te faci atunci cand cel pe care ai promis ca il vei proteja pentru tot restul vietii tale este rupt cu forta din lumea asta? Cum treci peste moartea sufletului tau pereche?

HIMUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum