HIM

22

Dante Pov.

Nu am reusit sa dorm deloc, chiar daca Eden era in bratele mele. Imi era teama sa nu fie doar un vis. Am ramas treaz doar pentru a o privi cum doarme si sunt sigur ca par un pervers dar daca privind-o ma poate convinge ca este reala atunci n-am nevoie de somn. Primul ei sarut…Pana la asta, nu m-am gandit niciodata cat sunt de pacatos. Dar, drace, sunt cel mai mare pacatos dintre pacatosi. Am cunoscut-o acum cateva zile, dar m-a vrajit. Copilele nu sunt genul meu deloc. Virginele nici asa, pentru ca trebuie sa le acorzi toata atentia si grija in pat, iar eu prefer sa trec direct la treaba. Cu Eden este ceva ciudat. Scoate din mine acea parte care a fost pierduta de mult din mine. Ma face sa fiu un romantic, un dependent de prezenta ei. La tot ce m-am gandit zilele astea a fost cum i-as mangaia trupul, apoi l-as gusta cu limba mea pana cand gustul ei va fi imprimat pe papilele mele pe viata, apoi incet as conduce-o spre placere dar abia dupa ce as auzi-o implorand sa o eliberez de tensiunea cumulata in corpul ei. Nu m-as gandi la placerea mea ci doar la ei, si nu m-as opri din a o face sa-si dea drumul in jurul meu pana cand ea ar implora sa ma opresc pentru ca nu mai poate.

Faptul ca eu am fost cel care a propus ca doar vom dormi impreuna, imi da de inteles ca ea este diferita decat multe alte femei pe care le-am intalnit. De obicei, eu nu doar dorm cu femeile, dar cu Eden am facut-o. Si nu regret nimic. Corpul ei cald m-a linistit si pentru prima data dupa mult timp, mi-am gasit locul.

-"Am nevoie de mai multe detalii decat cateva presupuneri."

Imi duc telefonul la cealalta ureche privind pe geamul din living. Ma simt atat de confuz si nesigur, iar locotenentul nu se opreste din a-mi da ordine peste ordine.

-Stiu, dle.

-"Foarte bine. Pentru ca nu te-am trimis acolo in vacanta. Te-am trimis cu o treaba si m-am asteptat de la tine ca totul sa fie rezolvat. Niciodata n-ai avut nevoie de atatea zile pentru a termina un caz."

Mda…Asa e. Dar niciodata nu m-am indragostit de sursa.

-Imi pare rau, dle.

-"Nu am nevoie de pareri de rau. Astea nu rezolva cazul. Am nevoie sa faci treaba. Urmatoarea data cand te sun ma astept sa imi spui ca avem cu ce sa ii saltam."

Apelul se incheie si eu oftez, trecandu-mi degetele prin par enervat.

-Hey…Aud vocea somnoroasa a lui Eden si ma intorc vazand-o ca sta in mijlocul livingului.

-Buna dimineata. Ii raspund aruncandu-i un zambet.

De cand sunt in preajma ei, zambesc mai des, ceea ce este, din nou, un lucru nou.

-Cu cine vorbeai la telefon?

Drace…

Eden isi ia ochelarii din suportul pentru chei, unde i-am lasat eu aseara apoi si-i pune la ochi.

Arata atat de sexy cu ochelarii aia…

-Cu locotenentul. Ma preseaza.

O urmaresc cu atentie ca sa vad daca o deranjeaza asta, in schimb ea doar aproba din cap si pare ca se gandeste la ceva.

-Dante, stiu ca te-ai apropiat de mine pentru a afla despre mafie si nu am o problema cu asta. Dar am nevoie de timp pentru a ma gandi la ce voi face sau spune in viitor. Trebuie sa ma gandesc cum voi scoate cateva persoane de treaba de acolo inainte ca situatia sa devina prea periculoasa si inainte ca ei sa isi piarda sufletul pe vecie. Pot sa iti spun doar ca aseara…s-au pierdut vieti, s-a inchis un casino si se va deschide altul tot acolo, doar ca sub un alt nume.

Imi intinde o farfurie cu un sandwich, iar eu asez farfuria pe masuta de cafea din living fara a-mi lua privirea de la femeia din fata mea. Cum poate face asta? Cum poate trata cu atata maturitate toats situatia? Stiu ca i-a fost greu sa imi spuna acest detaliu mic, dar nu are habar cat de mult m-a ajutat.

-Micuto…Unde iti sunt aripile? O intreb avand respiratia taiata.

Aceasta chicoteste usor si ma priveste cu atata caldura incat sunt gata sa ma pun in genunchi in fata ei daca mi-ar cere sa o fac.

-Nu stiu despre ce vorbesti. Spune ea ridicand din umeri.

Atat de pura si inocenta…Iar eu vreau tot mai mult sa o corup.

-Esti un inger cazut pe pamant, micuto. Orice persoana normala ar turna tot ce stie fara a se gandi la alte persoane care, poate, sunt victime colaterale, dar tu…Tu stai in fata mea, atat de dreapta, si imi vorbesti despre alte persoane.

Imi doresc atat de mult sa o sarut in momentul asta, dar trebuie sa imi opresc pornirile. Ii prind fata in palme si ii depun un sarut pe frunte.

-Vreau sa te sarut atat de mult in momentul asta…Ii spun, iar ea tataie surprinsa,....dar nu o s-o fac pentru ca doar am fi mai confuzi decat suntem.

Ma retrag de langa ea folosindu-mi toata forta pe care o mai detin si ma indrept spre usa.

-Ma duc sa-mi fac treaba. Ii spun inainte de a iesi pe usa.

Inchid usa dupa mine dar picioarele mele nu vor sa ma asculte si sa ma duca spre masina.

La dracu'.

Deschid usa si intru din nou in casa dand peste o Eden surprinsa sa ma vada ca m-am intors.

-Ce faci? Ma intreaba curioasa.

-La naiba cu confuzia…Ii spun si ii prind fata in palme, apoi imi izbesc buzele de ale ei.

Prima data este surprinsa si nu se misca, iar mie mi-e teama ca se va retrage, dar cand imi raspunde la sarut si limba mea o intalneste pe a ei, scap un sunet gutural de placere si usurare. Intalnesc acelasi gust divin al gurii ei, si aceeasi limba rusinoasa care incearca sa imi copieze miscarile, si niciodata nu m-am simtit atat de bine sarutand pe cineva. Pieptul meu se umple cu ceva ce ar fi numit fericire si nu vreau sa ii mai dau drumul. Dar trebuie…Ea are cursuri, iar eu trebuie sa ma interesez despre informatia pe care ea mi-a oferit-o. Ma retrag, mai depunandu-i un sarut scurt pe buze si zambesc cand o vad imbujorata.

Atat de inocenta…