Never forever (boyxboy)

Capitolul 8

să...

(...)

Aud alarma de la telefon și deschid panicat ochii văzând o pereche de ochi albaștri care mă cercetează îndeaproape.

Foarte aproape.

Mult prea aproape.

Everest se ridică și stinge alarma venind înapoi lângă mine, la fel de aproape ca înainte. Mă dau mai în spate, simțind peretele rece.

- De ce aveai alarma pusă? Întreb și continui să mă holbez la el.

- Aveam treabă azi, strâmbă din nas, la mama. Îmi pare extrem de rău că am uitat de alarmă, se întoarce pe spate și își pune mâinile pe față.

- Nu-i nimic, totuși cât e ceasul? Mă ridic, îmi rearanjez perna, și mă așez mai bine în pat.

- Unșpe', se ridică din pat, tratându-mă cu spatele.

- Tu te-ai dus la mama ta să dormi?

- Ce vrei să spui cu asta? Se întoarce și îmi dă cu o pernă în față.

Iau perna pe care a aruncat-o și o îmbrățișez.

- Ce muncă sau treabă sau în fine, se face la unșpe'? Eu știam că...

- Avea programarea la consult după-amiaza, ce voiai să fac dis de dimineață?

- Consult? Păi dacă tu ești aici...?

- E cu Sara, am sunat-o după incidentul ăla și i-am zis sa se ducă cu ea, dacă m-ar fii văzut asa, arată spre obraz, s-ar fii îngrijorat.

Se întinde lângă mine și își pune o mâna sub cap.

- Trebuie să mergi undeva, nu-i așa?

- Toată ziua sunt liber, tu?

- Nu am nimic de făcut, dorm și mănânc. Vrei să dormim și sa mâncăm împreună, Everest?

- Mi-e prea somn sa fac ceva cu tine, surâde. Dă-mi un pupic de noapte bună, Elias dragule.

- Du-te naibii, surâd și mă întorc cu spatele la el.

(...)

Îi dau mâna grea jos de pe mine și trec peste el pentru a mă da jos din pat. Urăsc să dorm la perete, mi s-a lipit toată pielea de el. Îmi iau un prosop curat și merg la baie pentru a-mi face un duș. Dau drumul la apă și mă bucur de senzația caldă a apei pe pielea mea. Termin dușul și îmi înfășor prosopul în jurul taliei. Îmi aranjez cât de cât părul ud si ies din baie, Everest întorcându-și instant capul spre mine. Văd privirea cum îi alunecă pe pieptul meu înspre prosop și o urmă de rânjet îi apare pe buze.

- Te-ai trezit? Apuc dintr-o parte a prosopulului și țin strâns de el, fiind atent sa nu cadă.

- Mhm, am crezut că ai plecat și am zis să fac ceva de mâncare până te întorci.

- Mâncare din pat? Întreb sarcastic căutând ceva de îmbrăcat.

În cele din urma trebuie să scap de dezastrul acesta. Mă gândeam să-l întreb pe el dacă vrea să mă ajute cu transportul într-o zi, dar mi-e prea rușine să-i cer asta. Nu sunt genul care sa profite de oameni. Prefer să fac anumite lucruri singur decât să cer ajutorul.

- Acum urma să mă ridic, se întinde, rostogolindu-se mai apoi si ajungând jos.

- Și ce anume o să faci de mâncare?