Never forever (boyxboy)

Capitolul 22

îndrăgostit de Everest.

(...)

Sting țigara de peretele barului, îmi trag gluga pe cap și intru înăuntru. Se pare că în această seară nu sunt prea multe persoane, așa că pot vedea foarte bine barul de la intrare. Mă rezem cu cotul de rama ușii și încerc să îmi găsesc dorința de a intra. Sunt puțin confuz dar realizez, la un moment dat ce se întâmplă. Mă holbez la spatele unui tip care sfă cu fundul pe bar iar Everest îi devorează gura. Îmi înfig iar dinții în buza de jos și simt gust de sânge.

În timp ce mă uit la ei doi, Everest îi dă drumul și ca și cum ar știi că am fost acolo, face contact vizual cu mine și îl sărută din nou menținând contactul cu mine.

Vomit.

Fac stânga împrejur și ies pe ușile barul. O senzație de vomă îmi acaparează gâtul dar încerc să nu vomit. Traversez înapoi strada și încep să merg cu pași apăsați, spre casă.

Știa că sunt acolo? Cum de știa? S-a uitat la mine în timp ce îl săruta pe el? De ce?

Telefonul îmi vibrează în buzunar iar pe ecran apare numele lui Everest. Îi dau pe ocupat și îmi continui drumul prin parc, în beznă.

(...)

Telefonul îmi sună a patra oară dar îl las să sune, nu îi răspund. Ridic telefonu' iar de la diferența de luminozitate mă ustură incredibil de rău.

Poate e și de la plâns... Poate.

Observ câteva mesaje de la el și că cele patru apeluri pierdute sunt cam vreo... 12.

" Hei, Els...
Vrei să vorbim?
Te-am văzut azi, de ce nu ai intrat?
De ce ai fugit?
Ai timp să vorbim mâine? Aș vrea să ne reluăm prietenia
Îmi lipsești...
Te-ai mutat deja?
Îmi răspunzi când vrei, ok?
Telefonul meu e mereu deschis pentru tine"

Le citesc din bară si las telefonul cu ecranul în jos, înapoi pe pernă. Cred că în sfârșit am înțeles de ce doare atât de rău să îl văd cu Scott. De ce e atât de greu să înțeles ceea ce e între noi.

Sunt îndrăgostit de Everest.

Îmi place de el.

Am o pasiune ascunsă pentru el.

Oricum i-as spune tot la fel de... rău sună. Rău? Nici nu înțeleg dacă e termenul potrivit pentru ceea ce simt. Sunt îndrăgostit de un bărbat și nici măcar nu știu cum să percep asta. Cum s-a ajuns aici?

Cum am ajuns la aceste sentimente pentru un bărbat?

Un bărbat... Everest nu e orice bărbat, e Everest. E... special.

Pe Everest nu ai cum să nu îl iu...

Tocmai era să folosesc cuvântul cu i și pe Everest în aceași proporție? Sunt îndrăgostit de el dar cuvântul cu i e prea de tot.

Deci... acum că am descoperit acest sentimente ce fac? Să îi spun că îl plac? O fii reciproc? Dar el e acum cu Scott...

Mă gândesc...

Dar dacă până la urmă nu îmi place de el si e doar o descoperire pripită?

Îmi pun perna pe față si scot un mârâit printre buze. Să îmi bag ceva în ele de sentimente!