Never forever (boyxboy)

Capitolul 24

anatomia unui cuplu.

(...)

Trag adânc din țigara dintre degetele mele și las fumul să îmi iasă printre buze. Ploaia de afară nu s-a oprit, auzindu-se încă vag.

A câta țigară o fii asta? Habar n-am. De ce are Everest o scrumiera în dormitor dacă el nu fumează? O sting în ea si mă întorc cu fața la el. Îmi umezesc buzele și le lipsesc scurt de fruntea sa.

Arată de-a dreptul divin, chiar și când doarme.

Gândul că acum câteva ore am făcut sex cu un bărbat îmi face iar stomacul să se strângă. E ciudat...

Mă ridic din pat, iau un tricou de al lui și cobor jos cu telefonul într-o mână și cu pachetul de țigări în cealaltă. Merg în bucătărie și deschid frigiderul, în căutarea a ceva rece. Găsesc o doză de bere cu lămâie și iau o gură din ea.

Mai iau încă una, aprind lanterna de la telefon și pornesc într-o explorare a casei. La parter găsesc un dormitor de oaspeți iar sub scară o baie. Sufrageria are o ușă care dă în exterior. Ies afară iar ploaia s-a mai oprit.

Mă așez pe o canapea unde găsesc o pătură și îmi mai aprind o țigară. Pe lângă faptul că e decembrie, destul de aproape de Crăciun e foarte frig. Mă înfășor mai bine în pătura pufoasă și iau o gură de bere. Intru pe instagram și observ că toate pozele cu Scott sunt șterse.

Zâmbesc mârșav.

După toate astea ar trebui să fim împreună?

Eu, împreună cu un bărbat?

Toate evenimentele astea mă fac să îmi pun întrebări despre toată existența mea. Oare de când imi plac bărbații? Sunt bisexual sau...

— Els, ce faci aici? Îmi întrerupe gândurile vocea somnoroasă a lui Everest.

— M-ai speriat... îmi pun mâna în dreptul inimi, dramatizând. Am ieșit să iau o gură de aer.

— De aer și de bere observ, ridică doza, citește de pe ea și o lasă jos. Îmi pare rău că te-am speriat. Ce faci aici? repetă chiar dacă i-am răspuns deja la întrebare. Ești bine?

— Sunt bine, aveam nevoie de aer și de o țigară, îi arăt mâna unde o am.

— De aer cred ca aveai nevoie, dar de o țigară... judecând după mirosul din dormitor și după scrumiera plină... ai tot avut nevoie. Sigur ești okey?

— Scuze pentru miros, mormăi.

— Ce e în neregulă? își pune mâna peste palmă mea și mă trage fără voia mea la pieptul său. Îți pare rău pentru ce am făcut? întreabă în șoaptă.

— Deloc. Ai fost foarte grijuliu cu mine, dubios de grijuliu...

— Așa și trebuie pentru prima dată. Nu aș fii vrut să fii presat de circumstanțe și să faci asta de dragul meu. Consimțământul e important, iubire.

Nu cred că aș fii făcut sex cu el din cauza circumstanțelor. I-aș fii spus un simplu nu și/sau am fii făcut altceva.

— Înțeleg. Poți să nu îmi spui iubire?

— De ce? Nu îți place? Întreabă și își trece mână prin părul meu.

— Ba da, doar că mi se pare nepotrivit, nici măcar nu suntem împreună.

Surâde.

În lumina slabă îi pot vedea ochii de un albastru cenușiu. M-aș lăsa purtat de acei ochi pretutindeni. Câteodată nu îmi vine să cred că ei, chiar se uită la mine.