Never forever (boyxboy)

Capitolul 37

o constatare, nu o întrebare.

(...)

— Vă servesc cu ceva? întreabă unul dintre ospătari iar eu îmi arunc fugitiv privirea pe meniul de pe perete. 

— Un whisky dublu cu gheață, răspund iar el notează ceva, dând ulterior afirmativ din cap și plecând. 

Deja iubesc acest loc. Jocul colorat de luminițe, muzica, oamenii care dansează, voia bună, râsetele tuturor...

Beau din alcoolul adus de barman și fac o poză, punând-o la story și etichetând locația barului. 

— Prima oară aici? mă întreabă o voce din spatele meu și îmi întorc curios capul spre ea. 

— Da. Bei ceva? întreb zâmbind.

— Tequila, un păhărel de tequila. Apropo, eu sunt Alexis. 

— Everest, spun și întind mâna, dând noroc. Ce pronume...? întreb și las propoziția în aer. 

Chiar dacă fac parte din comunitatea queer de câțiva ani buni, niciodată nu mi s-a părut ușor să pun astfel de întrebări. Nu poți știi ce fel de impact poate avea asupra persoanelor această întrebare. 

— Sunt genderfluid dar prefer he/him. 

— Perfect, spun și îmi trec vârful limbii peste buze. 

Îmi plimb privirea peste trăsăturile sale. Are piercing în nas, părul blond prins în coc în mijlocul capului iar atunci când își întoarce capul pentru a se uita spre ospătar observ că are și undercut. E îmbrăcat cu un top alb, o jachetă de blugi neagră și pantaloni cargo. 

Ospătarul de mai devreme lasă paharul lui Axel pe masă și pleacă. 

— Nu ești de pe aici, nu? întreabă și își trage un scaun de la o altă masă, ajungând la jumătate de metru de mine. 

— Nah, nu-s de aici. Tu?

— În vizită la o prietenă. Mâine plec, am zis să avem o ultimă noapte de distracție. Îți place să te distrezi? întreabă iar ochii săi căprui coboară pe pieptul meu, mâna sa făcându-și simțită prezența pe coapsa mea. 

— Depinde, răspund și iau o gură de whisky.

— De? mâna sa alunecă între coapsele mele, foarte aproape de fermoarul blugilor. 

Îmi cuprind cu dinții buza de jos și-mi înclin capul într-o parte, stând pe gânduri. 

Alexis e drăguțel. 

Mă atrage? Cred că da. 

Aș fii în stare să mă culc cu el fără să mi-l imaginez pe Elias în locul său?

Rămâne de văzut asta...

— Depinde de ce fel de distracție. Mai depinde, bineînțeles și de alte chestii... spun și las paharul de masă. 

— Tentant, rânjește și ia o gură din paharul său. Câți ani ziceai că ai? 

— 28, răspund iar mâna sa se retrage, rămânând pe genunchiul meu. 

— Ah, face scurt.  

Îi analizez trăsăturile feței. Nu pare să aibă mai mult de 20. 

19 cu indulgență. Atunci când facem contact vizual și îi citesc dezamăgirea din ochi, un rânjet pe care nu-l pot stăpâni iese la suprafață. 

— Nu mă culc cu minori, spun și sorb ultimul strop de alcool din pahar. 

Ochii săi mă cercetează atent iar un rânjet apare pe fața sa.