Never forever (boyxboy)

Capitolul 6

suc de portocale.

(...)

Întredeschid ochii și aud ciocănituri în ușă. Mă ridic cu ochii încă impăienjeniți din pat și mă uit pe vizor. Nu văd nimic decât holul gol dar descui ușa să văd cine e.

- Hei, Elias. Ce faci? Sunt asaltat de Sara care mă ia de gât cu o pungă mare de hârtie în mână și mă sărută pe obraz.

- Salut... ce faci aici? Spun confuz încă adormit închizând ușa după ea.

- Am aflat că ai liber și cum aseară nu ne-am văzut, voiam să luăm prânzul împreună. Nu te bucuri? Își pune punga enormă pe insula de bucătărie.

- Ba da, doar că abia m-am trezit. De unde ai aflat că sunt liber, mai exact?

Se uită suspicios la mine iar privirea i se ațintește pe bustul meu gol. Îmi aduc aminte ca am adormit în cămașa de mi-a dat-o aseară Everest și culeg un hanorac pe care îl îmbrac, încercând să acopăr toată pielea posibilă.

- Am metodele mele, rânjește și scoate câteva recipiente de carton din pungă. Nu am știut ce îți place așa că am luat mai multe.

Mă uit la mâncare și o senzație de vomă îmi apare în gâtlej. De unde a aflat că sunt liber? Mai nou mă urmărește pe stradă?

- Mă duc până la baie, o anunț și împing rapid ușa de la baie, căzând în genunchi și vomitându-mi tot stomacul.

Mă ridic sprijinindu-mă de chiuvetă și îmi dau cu puțină apă pe față. Cred că e de la alcoolul de aseară. Deși nu am băut mult, așa mi se întâmplă de fiecare dată; dureri de cap și stare de rău. Îmi clătesc gura și revin lângă Sara care nu m-a așteptat, a început să mănânce. Iau loc lângă ea și îmi pun un pahar de suc de portocale. Sorb din el și îl las zgomotos pe masă.

Mi-e un rău de nu văd paharul bine.

- Ce planuri ai azi? Își întoarce fața spre mine și înghesuie o clătită în gură.

- Mai târziu vine mama la oraș si trece și pe la mine.

Mă privește cu atâta interes încât mi se face iar greață. Tâmpita dracului, cum mama mă-sii nu vede că sunt alb ca varul? Nici nu știu de unde am scos-o pe asta cu mama, dar e bine că am scos-o. Vreau să scap de ea și să zac.

- Ah, când vine?

- Cât e ceasul?

Își verifică încheietura și se strâmbă.

- 12:48.

- Mai e puțin, la 1 vine.

- Mi-ar plăcea sa o cunosc, bate din palme încântată.

- Poate altă dată, mă v-a întreba despre noi și o sa devină o situație cringe. Îmi pare extrem de rău.

Te rog, doar taci și pleacă.

- Ah, voi veni mâine atunci. E okey? Zice și iese din bucătărie luându-și geaca si geanta.

- Da, îți dau mesaj, promit.

Ma sărută pe obraz și închid ușa după ea. Imediat după asta intru la stânga si îmi bag capul în toaletă. Nu știu ce mai vomit, mi s-a făcut rău doar de la parfumul dulce al Sarei.

(...)

Mă ridic a doua oară din canapea, trezit din somn de bătăile în ușă. Dacă e iar Sara nu știu ce îi fac. Nu știu cât e ceasul, cert că afară e întuneric și cald ca dracu. După ce a plecat Sara am făcut un duș cald, am băut un ceai și după am adormit. Trag o pereche de pantaloni scurți pe mine și mă uit pe vizor. Deschid ușa iar Everest îmi zâmbește stângaci din prag.