Never forever (boyxboy)

Capitolul 38

luni la bar.

(...)

— Îmi dai Instagram-ul tău? 

Alexis deschide portiera apoi se întoarce cu fața spre mine. 

— Doar caută-mi numele pe Insta. Să știi că nu prea răspund la mesaje. 

— Nici la mesajele lui? ridică dintr-o sprânceană și închide portiera, rămânând înăuntru. 

— Ce? întreb confuz. 

— Vorbesc de Elias, chicotește și se întoarce cu fața spre mine, punându-și genunchiul pe scaun. La mesajele lui răspunzi?

Ce puii mei îl interesează pe el? 

— Nu mi-am mai verificat mesajele de pe insta de vreo 3 luni, răspund. Chiar dacă mi le-aș fii verificat nu i-aș fii răspuns. 

— Și nu ești curios? Eu nu pot sta nici măcar o zi fără să îmi verific telefonul. 

— Așa e fiecare Gen Z, îmi dau ochii peste cap și pornesc motorul. 

— Și tu ești Gen Z. La limită, dar suntem în aceeași oală. 

Îmi dau din nou ochii peste cap și încerc să îmi adun toată răbdarea. Habar nu am de ce sunt așa rigid. Nu m-am trezit de dimineață, nu am dormit prost. Totuși...

Totuși îmi e rușine pentru cum s-a încheiat partida noastră de sex de ieri. Chiar dacă nu e iubitul meu sau ceva îmi pare extrem de rău. 

— Vrei să mergem să mâncăm ceva? 

— Da, spune și deschide portiera. Trebuie să îmi sun prietena să o asigur că sunt bine și revin.

Alexis închide portiera după el, rămânând singur în mașină. Îmi iau telefonul din suport și intru pe Instagram. Am o senzație constantă de neliniște atunci când văd iconița mesajelor. Știu că mi-au răspuns câteva persoane la povestea de aseară, câteva aprecieri și cam atât. Poate o să-mi verific mesajeria...

Oare v-a vrea Alexis să o verifice pentru mine?

(...)

Îmi desfac aripioarele picante și pun energizantul în suportul de pahare. De obicei nu beau energizante dar astăzi aveam în plan să vizitez niște obiective turistice. Habar n-am dacă mai ajung acolo. 

— Îmi dai telefonul tău? întreabă Alexis lăsând burger-ul pe tavă și întinzând mâna.

— Sure, doar să clarificăm ceva. 

— Văd că îți place să faci pe șeful, chicotește și încearcă să-mi ia telefonul din mână. 

— Nu, spun și mă feresc, strângând telefonul în palmă. 

— Bine, fie. 

— Nu te uiți prin conversații vechi și nu îi răspunzi. Nu suni!

Alexis mormăie ceva, încuviințând mai apoi din cap. Îmi pun amprenta și îi dau telefonul, lăsându-l să-și facă de cap prin el. 

— Elvis? întreabă cu ochii printre conversații. 

— Elias, răspund iritat. 

Bag câțiva cartofi în sosul de usturoi apoi îi mănânc. 

— Cred că am găsit, spune și îmi arată ecranul.