Never forever (boyxboy)

Capitolul 13

pupicul nu e pe buze.

(...)

Portiera din dreptului meu se deschide și mă trezesc ca speriat de bombe. Everest ridică mâinile în semn ca e okey și clipesc des pentru a mă dezmetici.

- Ce?

- Nimic, ai adormit și voiam să te duc sus, tocmai ce ți-am dus sus bagajele.

- Mersi, dar m-am trezit, oricum ar fii fost ciudat, mormăi adormit și mă asigur că nu uit nimic la el în mașină, coborând mai apoi.

- Da... ai dreptate.

Mă dau jos iar el încuie ușa, venind după mine până la întrarea în bloc.

- Nu te duci înapoi la sală? Îi trag o privire nedumerit înainte să intrăm in bloc.

- Nah, am văzut ca mama ta gătește și aș mânca ceva sănătos, sunt cam sătul de KFC și piept de pui fiert în grabă.

- Mbine.

Mă caut de chei prin toate buzunarele și intru puțin în panică până când Everest mi le întinde și îi trag o privire gravă.

- De ce ai mai încuiat dacă veneam înapoi?

- Niciodată nu se știe.

Descui ușa iar mama scoate capul din bucătărie și-mi zâmbește. Vine la mine și mă ia în brațe fără să-și folosească palmele. Cred că taie ceva pentru supă. Miroase divin peste tot.

- Of, dragule. Tu ai fost acasă doar pentru mine? Trebuie să fii rămas fără energie, dezbracă-te și hai la masă.

- Imediat, mamă.

- Mă primiți si pe mine? O întreabă Everest.

- Cum să nu, spală-te pe mâini.

Plec de lângă ei, iau o pereche de pijamale pufoase și plec cu ele la baie. Fac un duș scurt și mă schimb, revenind lângă ei.

- În seara asta nu mai plecați la bar? Întreabă mama la vederea ținutei mele.

- Nu, m-a luat pe mine răceala și nu vreau să îmbolnăvesc și pe alții.

- Ai nimerit bine, își pune mama mâinile în șold, tocmai am făcut rețeta mea secretă de supă.

Everest ridică dintr-o sprânceană în direcția mea și aprob. Își scoate telefonul și tastează ceva, buzunarul meu vibrând mai apoi.

"Cum o cheamă pe mama ta?

Mă uit ciudat la el și îi cer o explicație din priviri.

"Nico, de ce?"

"Întrebam, Els
Nu mai fii așa rigid :)))"

Mă împinge cu cotul în glumă și fac același lucru.

"Încerc, Evs
Încerc din răsputeri..."

Ne așezăm la masă iar mama și Everest încep să poarte o conversație de parcă eu nici nu sunt aici. Să mă deranjeze?

- Cati ani spuneai că ai?

- 28, de ce întrebați?

- Ai foarte mult succes la vârsta ta, posibil de la frumusețe ți se trage.