Never forever (boyxboy)

Capitolul 39

tatuaj.

(...)

Încui mașina și apăs pe interfonul lui Tony. Acesta îmi dă accesul și urc cu liftul până la etajul 6. 

— Mamă, ce bine arăți! spune și închide ușa după mine.

— Mersi, mersi! spun și intru în sufrageria sa. Ce naiba s-a întâmplat aici?

— Ăhh.. am cam uitat să îți spun asta, spune și se scarpină la ceafă. Mă mut cu Lucy. 

Îl privesc scurt și dau afirmativ din cap. Lucy... ar trebui să-mi spună ceva numele ăsta? Având în vedere că nu a spus nimic altceva, ar trebui să știu despre Lucy. Deduc repede că este iubita lui și că se vor muta împreună. Ce prieten de căcat sunt... 

— Știu că poate ți se pare devreme și dacă privim din ansamblu e devreme. Pe ea o dau proprietarii afară din apartament și i-am propus să ne mutăm împreună.

Analizez puțin spusele sale. Ceva parcă nu dă la calcul așa că întreb:

— De ce nu s-a mutat ea aici? 

Tony mă privește scurt și intră în bucătărie

— A spus că s-ar simții prost pentru că eu nu aș fii putut să o refuz. Nu am înțeles foarte clar. Ea e femeia, ea știe cel mai bine, ridică din umeri. Vrei o bere?

— Sunt cu mașina dar accept un pahar de suc. 

Tony se întinde după un pahar dar se răzgândește și se apleacă. Ridică o cutie iar de acolo scoate un pahar. 

— Tu? Ce ai făcut în vacanță? Dacă îmi aduc eu bine aminte la ora asta trebuia să fii în altă țară.

Iau o gură de suc și îmi dreg vocea. 

— Bine spus 'trebuia'. S-au întâmplat niște... chestii. 

Tony se luminează la față apoi se așează lângă mine. 

— Spill the tea.

Îi povestesc pe scurt despre aventura mea cu Alexis , întâmplarea de la sfârșitul nopții și de cum mi-am dat întâlnire cu Elias. 

— Deci te vezi cu Elias...

— Dap, răspund scurt. 

— Ai emoții? Ești okay sau... Scuze, nu prea știu ce să te întreb. 

— Da, adică... Alexis mi-a spus că ar fii bine să îi dau o a doua șansă deci...

— Iartă-mă că te întrerup, Everest. Nu mă înțelege greșit dar chiar o să ai încredere într-un tip căruia i-ai tras-o?  Adică, e doar un tip care ți-a dat un sfat. Un sfat legat de bărbatul pe care îl iubești, își ciupește nasul cu două degete. În fine...

Tony cam are dreptate. 

— Chestia e că... nu am încredere în Alexis, tipul cu sfatul. E doar că... îmi e dor de Elias și cred că m-am cam pripit atunci când m-am despărțit de el. Nici măcar nu am vorbit serios pe asta.

Las cuvintele să plutească în aer în timp ce îmi scot telefonul. Poate că Tony are dreptate în legătură cu Alexis. Doar că dacă nu era el nu mi-aș fii făcut curaj să vorbim. 

— A luat orașul? întreb iar el mormăie un răspuns afirmativ. 

O senzație de mândrie îmi acaparează pieptul și las un zâmbet să iasă. 

— Din prima chiar, spune și își întoarce fața spre mine. Ești mândru, nu? Și eu aș fii. 

Mă uit la ceasul de la telefon. E aproape 6 seara. Încă o oră și ne vedem.