Never forever (boyxboy)

Capitolul 30

Mary.

(...)

O împing de pe mine dar nu se dezlipește imediat, ci se lipește cu sânii de pieptul meu. Îi pun mâna pe mijloc și o dau din dreptul ușii. Ies rapid din baie și urc scările, intrând în cameră. Îmi trec buricele degetelor peste buze și mă șterg scârbit cu dosul palmei.

Un sentiment greu mi se înfiripat în burtă și aproape borăsc. Merg la baie și mă spăl pe față, apoi pun pastă pe periuță și mă spăl pe dinți.

— Ce ai pățit? aud vocea lui Everest și îmi întorc privirea spre el. Ai vomitat? întreabă și vine cu două folii de pastile.

Îmi clătesc gura și adopt oă figură serioasă, încrucișându-mi brațele la piept.

— Nu. Sara m-a sărutat.

Toată îngrijorarea de pe chip îi dispare și încremenește cu mâna pe foliile de pastile.

— Când? întreabă cu maxilarul încleștat.

— A venit peste mine la baie, mi-a zis că mă iubește și a sărit să mă sărute.

— Ai dat-o jos de pe tine? întrerupe contactul vizual.

— Da, am dat-o jos de pe mine. Asta te interesează? Nu că soră-ta e o nimfomană obsedată de mine?

Imediat ce perla îmi iese pe gură, realizez ce am spus și îmi pun mâna la gură.

— Scuze, nu asta am...

— Ba fix asta ai vrut, spune rece.

— Am o gură spartă, spun resemnat. Dar nu e vina...

— Ba cam e, spune și facem contact vizual. Nu toată, dar majoritatea, e. Nu eu m-am culcat cu sora șefului meu apoi cu el!

— Credeam că am rezolvat asta, că nu te mai deranjează, ied din baie și îmi fac de lucru căutându-mi alt hanorac.

— Cum să nu mă mai deranjeze?! E ca și cum ai futut-o pe mama, iubire.

Rămân cu gura căscată. 

— Nu am făcut asta. În plus, nu eu sunt oaia neagră, Everest. Și tu te-ai postat cu ăla... care era numele său? 

— Scott. Diferența, pardon, diferențele uriașe sunt că Scott nu este fratele tău și nu m-am culcat cu el. 

— Chiar o să despici firul în 4 acum? Aș dori ca de fiecare dată când ne certăm să nu îmi aduci aminte că am fost prost, trag hanoracul pe mine și îmi bag portofelul și telefonul în buzunar. Am nevoie de aer, spun și ies pe ușă. 

Cobor scările, mă îmbrac, îmi iau adidași în picioare și ies din casă. Am nevoie disperată de aer curat.

Ies din curte și fac dreapta pe stradă. După vreo 3-4 case mă opresc și mă așez pe o bordură. Simt cum o greutate mi se pune în piept și încerc să îmi reglez respirația și bătăile inimii.

Nu sunt într-o relație pentru a veni Sara și a strica totul, sau pentru a îmi aduce aminte Everest în fiecare zi că am făcut o greșeală. O nenorocită de greșeală. Sunt într-o relație cu acest bărbat pentru că îl iubesc, pentru că ne completăm...

Îmi scot telefonul și mă uit de un loc unde pot sta câteva ore. Găsesc un bar deschis și pornesc într-acolo, fiind atent la drum pentru a nu mă pierde.

Pe Maps se intitula ca bar, dar la fața locului arată mai mult ca o cârciumă. Una foarte depresivă, în care se adună moșari pentru a juca șah pe miza de o bere.