Never forever (boyxboy)

Capitolul 33

Robert.

(...)

Ies din duș cu un prosop în jurul taliei și îmi ciufulesc părul cu degetele, apa răspândindu-se în toată baia. Intru în cameră și sunt lovit de imaginea Sarei care stă întinsă pe pat, uitându-se pe telefon. 

— Ce faci, iubițel? întreabă înainte ca să mă pot întoarce înapoi în baie, vocea ei zgâriindu-mă pe creier.

— Ieși de aici, spun printre dinți și o urmăresc cum se ridică de pe pat și se apropie de mine. 

— De ce? Mi-a fost dor de tine. 

Nu îmi stă în fire să mă comport urât cu femeile, dar Sara chiar mă freacă pe nervi. O iau de braț din mers și, încercând să nu fiu violent, o dau afară pe ușă și încui după ea. 

Mă fute pe creier fata asta. Mă duc la geam și trag draperiile. Deja s-a întunecat afară. Îmi verific ceasul de la încheietură. E aproape ora 9 seara. 

O încercare de a intra în cameră mă trezește de pe gânduri. Clanța se mai înclină de câteva ori, urmate de ciocănituri. 

— Mai lasă-mă în pula mea în pace! spun exasperat și strâng prosopul în jurul meu.

— Poftim? recunosc vocea lui Everest de pe partea cealaltă. 

Expir lung apoi deschid ușa, lăsându-l pe Everest să intre în cameră. 

— Sara a venit aici, eu eram la baie și m-am trezit cu ea peste mine. 

Îi explic situația. Am făcut prea multe prostii, am clacat ca naiba data trecută și în alte dăți. Nu vreau să-l pierd. 

— Ah, spune scurt, fără să mai întrebe nimic. Vrei să plecăm mâine? Sau poimâine? Presupun că o v-a aduce Sebi pe mama ta înapoi în oraș. Vrei?

Îmi mușc obrazul și îmi las privirea în pământ. 

— Am înțeles, te las să te mai gândești. Mă duc să fac duș, iar apoi plecăm. 

(...)

— Unde vă duceți? întreabă mama când trecem pe lângă sufragerie. 

Îmi bag capul pe ușă, cât să o văd pe mama. Stă pe canapea, cu picioarele încrucișate sub ea, lângă fiind Sebi, pe un fotoliu alăturat Sara și Helen. Danny nu e aici.

— La o cunoștință de a lui Everest, spun și plec.

(...)

Mașina se oprește în fața clubului, Everest parcând pe un loc de parcare rezervat. E aproape 10 jumătate. Am ajuns oarecum rapid aici, șoselele fiind goale. 

— Ești gata? mă întreabă și îți decuplează centura de siguranță. 

— Da, spun și ies.

Privesc clădirea înaltă de vreo trei etaje. Aerul rece de ianuarie îmi intră prin piele imediat ce ies din mașină. Iau sacoul și îl îmbrac. Ocolesc mașina iar Evs o încuie. Everest îmi face semn cu capul spre mâna sa iar eu îl iau de antebraț, aproape de cot. Îi zâmbesc și intrăm în club. La intrare arătăm actele de identitate, domnul de la pază salutându-l cu o scurtă înclinare a capului pe Everest. 

Clubul arată în mare fel, fiind încăpător, dar totuși înghesuit în același timp. E slab luminat, pe ringul de dans fiind foarte multe persoane care dansează lasciv pe o piesă latino dată la un volum rezonabil.