Never forever (boyxboy)

Capitolul 9

iubito.

(...)

Las pungile jos și ies după Everest, lăsând-o pe mama să facă ceva pentru cină. Cobor rapid scările și sunt surprins că a așteptat. Lasă geamul jos și mă sprijin cu coatele de portieră.

- Mulțumesc pentru... tot.

- Pentru nimic, îmi zâmbește și pocnește un balon de gumă.

- Nu e chiar pentru nimic, ți-ai sacrificat ziua liberă, benzina... o să mă simt foarte dator. Crezi ca mă pot revanșa cumva?

Simt cum un gând îmi înflorește în minte dar îl ignor.

Gând tâmpit.

- Hmm... mă gândesc, dar tot trebuie să îmi povestești ce și de ce. Dacă vrei, bineînțeles

- Mă gândesc dacă vreau, ne vedem mâine la muncă.

Dau să plec dar mă prinde de mână.

- Nu crezi că ar fii bine să îți iei liber? Măcar până rezolvi cu ai tăi.

Să îmi iau liber? Încerc să mă las cât mai puțin afectat de dezastrul familiei mele.

- Nu e nevoie, noapte bună, Everest.

- Noapte bună, Elias.

Îmi dă drumul la mână și plec înapoi la mama. Mă simt din nou ca la 7 ani. Sunt al dracului de nervos și trist. Nu îmi pot explică de ce se mai duce înapoi la el.

Mă simt vinovat.

Foarte vinovat.

- Foarte drăguț din partea băiatului acela, de unde îl cunoști?

- E șeful meu de la muncă.

- Parcă era ursuz, se șterge pe mâini și toacă niște legume.

- Hai să nu vorbim despre Everest, spune-mi mai bine ce a făcut tata.

Mama se întoarce cu spatele la mine, punând legumele în oală.

- Cum face ca de obicei, bea și își pierde mințile, nimic nou. Nu trebuia să bați drumul până la mine, mă voi...

- Nu te mai duci înapoi. Chiar nu vezi că îți face rău nu doar fizic ci și psihic? Când vei accepta să divorțați odată? Eu și Sebi te susținem, tu doar depui actele.

- Tu nu înțelegi. Poate vei înțelege când o să ai copii...

- Nu mai suntem niciunul copii, deci nu te mai leagă nimic de el.

- Ne iubim, dragule. se întoarce într-un sfârșit cu fața spre mine.

- Dacă te iubea nu mai erai aici, dacă te iubea nu mai dădea de atâtea ori în tine. Dacă te iubea, erai fericită.

Tace. Așa și trebuie, mi-e scârbă de situația asta. O las în pace si merg să îi fac patul în camera mătușii. Mă las ușor în pat și îmi pun mâinile pe față.

M-am saturat de situația asta până peste cap.

Telefonul îmi vibrează și citesc notificarea din bară. Mi-a întrat salariul, trebuia să intre peste o săptămână.

Everest.

"Asta înseamnă că mâine vin la muncă
Îmi dai msj când pleci de acas"

Acesta răspunde aproape instantaneu.

"Nu recunosc nimic 🤭
Ești bine?"

Nu, nu sunt deloc bine, mor pe dinăuntru. Dacă nu îl sunam eu pe Sebi nu aș fii aflat niciodată de... întâmplarea asta. Mi-aș dorii să o pot convinge pe mama să divorțeze. Îmi pare atât de rău de ea și as vrea să o înțeleg. Aș vrea să înțeleg ce o mai ține lângă el