Capitolul 14

211 13 17
                                    

suntem certați?

(...)

Telefonul îmi sună și îl caut pe jos. Cine dracu sună la... 12 dimineața?

- Da?

- 'Neața, iubitule, nu te-ai trezit încă?

Sara... shittt.

Mă ridic instant să mă uit la Everest și răsuflu ușurat când văd că încă doarme. Tricoul îi este ușor ridicat, pielea abdomenului sărindu-mi în ochi, părul rasfirat pe frunte și pătura acoperindu-i picioarele.

- Ești acolo?

- Da, 'neața, ce faci, s-a făcut deja weekend?

- Trebuie să fie weekend ca să-mi sun iubitul?

- Logic că nu, ce faci?

- Mă gândeam la tine și mi s-a făcut dor de vocea ta.

- Ți-e dor de mine? Întreb și-mi mijesc ochii la Everest pentru a încerca să-mi dau seama dacă doarme sau se preface pentru a asculta conversația.

- Foarte dor, iubitule, chicotește. Când mai vii pe la mine? Mi-e dor de... zice pe o voce de copil și mă lasă să interpretez cum vreau pauza.

- În weekend, vorbim mai târziu?

- De ce nu vorbim acum mai mult?

- Nu am timp, iubito. Te pup dulce, pa.

Închid și mă întind înapoi lângă Everest. Mă simt ca dracu, mai ales după ce i-am zis chestia aia aseară. Mai ales când mă gândesc că mi-o pun cu sora lui pe la spatele său.

Cum dracu am ajuns aici?

(...)


Îmi aprind o țigară cât timp îl aștept pe Tony și scot telefonul din buzunar.

Zero mesaje, zero apeluri, nici măcar Sara, au trecut totuși vreo două zile de când n-am vorbit.

Nu o sun, deoarece mă v-a ține categoric mai mult de două ore la telefon.

Mașina lui Tony oprește în dreptul meu iar el se dă jos lăsându-mă pe mine la volan.

- De când muncești și sâmbăta? Îl întreb și îmi reglez scaunul.

- Dintotdeauna, vorbești de parcă ne știm de când lumea și pământul.

- Am tras și eu niște concluzii. Ai fost la sală azi?

- De unde știi că merg la sală? Mă vorbești cumva pe la spate cu Everest?

Dacă Everest ar vorbi cu mine... ar fii genial.

- Nu, îmi place să observ.

- Păcat că nu vezi și lucrurile care ies în ochii, mormăie.

- Poftim?

- Nimic, hai să începem.

Pornesc mașina și ieșim în parcare. Pe drum Tony îmi dă mai multe sfaturi iar la final îi dau dosarul meu.

I-am zis să mă lase în cartierul Sarei dar mai departe de blocul ei. O iau la pas spre ea și o sun.

- Bună, iubito. Ești acasă?

Never forever (boyxboy)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum