Damon Martinez, un baiat de cartier, crescut in suburbiile orașului New York, pare sa se descurce de minune in lumea asta intunecata in care supravietuirea e la fel de importanta ca si aerul. Cu o minte agera si cu un bagaj bogat de cunostinte in...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Cateva ore mai tarziu apare Jasper, cu fata lunga si ochii bulbucati. Intra la mine in birou privindu-ma agitat.
-Sefu'...A venit tipa care l-a inscris pe Tomy. E...e chiar aici...spune el făcându-mi semn că e la ușă.
Inchid laptop-ul si ma las pe spate in scaun avand o dispozitie foarte proasta. Sunt obosit, stresat, si extrem de satul de indiferenta si iresponsabilitatea oamenilor.
-Sa intre, spun pe un ton hotarat pregatit sa-i tin o morala zdravana celei care-l uita pe pusti la antrenamente nemancat si nedormit.
Usa se deschide larg si in fata mea isi face aparitia o pustoaica...Ma uit in continuare spre usa asteptand sa mai intre cineva, dar imi dau seama imediat ca e singura. Paseste timida inauntru si isi tine privirea in pamant ca si cum ar fi gresit cu ceva, ca si cum ar fi urmat sa o pun la zid si sa o impusc. Atitudinea ei imi trezeste interesul si ma ridic usor din scaun inaintand spre ea, incet, curios, debusolat. O cercetez din cap pana in picioare fara sa vreau, pentru ca nu stiu cine e, nu stiu ce-i cu ea...Inalta, frumoasa, blonda, cu parul lung si drept pana la jumatatea spatelui, ce-l poarta tras pe ochi pentru a se ascunde de mine, imbracata lejer intr-o pereche de blugi, maiou si tenisi. Un copil practic...Nu pare sa aiba mai mult de optsprezece ani. Arata ca o papusa barbie. Seamana intr-un fel cu pustiul si imi dau seama ca poate fi sora lui. Sunt nemultumit de faptul ca trebuie sa o trag pe ea la raspundere, ma asteptam sa stau de vorba cu un adult responsabil, cu cineva pe care sa-l pot mustra pentru situatia in care se afla pustiul.
-Buna...Barbie, spun abia soptit sa nu o sperii si mai mult decat este.
Imi arunca o privire fugitiva dupa care ma evita.
-Eu sunt Damon Martinez, spun intinzand mana in timp ce ma prezint. Numele tau este...
Ezita o clipa sa-mi raspunda mototolind in maini tivul maioului apoi ii aud pentru prima oara glasul.
-Leila, Leila Carter, spune ea repede, cuvintele iesindu-i aproape fara sa respire.
Raman incremenit. Parca m-a lovit in cap. Incerc sa par indiferent dar mi-e imposibil. Am ramas fara aer...Ma intorc rapid spre birou si deschid larg fereastra respirand adanc. Nodul din gat ma sufoca ca dracu. Sunt uluit. Inca nu pot sa cred ce am auzit. Fata asta are doua nume care nu as fi vrut sa le aud niciodata pronuntate impreuna...Un nume de inger si unul de demon. In ultimii ani am exersat atat de mult autocontrolul incat am devenit expert in asta, asa ca trag adanc aer in piept si ma gandesc ca este doar o simpla coincidenta. Ma intorc spre ea si oftez ravasit incercand sa ma adun, pentru ca am inceput deja sa pierd din postura rigida pe care am afisat-o pana acum. Pustoaica mi-a inmuiat genunchii in mai putin de cinci minute...
-Deci...Leila...spun sugrumat abia putand sa pronunt acest nume. De ce ai venit tu? Unde sunt parintii tai?
Ma priveste pe sub gene cu niste ochi mari, sfioasa, retinuta, fara sa clipeasca.
