Damon Martinez, un baiat de cartier, crescut in suburbiile orașului New York, pare sa se descurce de minune in lumea asta intunecata in care supravietuirea e la fel de importanta ca si aerul. Cu o minte agera si cu un bagaj bogat de cunostinte in...
Temator si stangaci, stau trantit pe spate intr-un scaun impletit din radacini si capitonat cu blanuri de animale. Cu mainile lasate pe langa corp si cu picioarele drepte, fixez un punct pe tavan si inspir adanc. Nu pot sa-mi ies din starea de intepenire pana ce mosneagul nu ma asigura ca nu voi fi inconstient in urma acestei practici, ca nu-mi va controla mintea, spala creierului sau orice altceva ar mai putea sa-mi faca. La cum arata nu m-ar mira sa-mi induca o stare mistica sau ceva de genul...Tipul imi pare destul de dubios. Dupa ce-mi spune ca voi fi tot timpul lucid si ca pot iesi din starea de hipnoza cand vreau, ii urmez sfaturile si incerc sa ma relaxez, concentrandu-ma mai mult pe punctul din tavan. La un moment dat punctul incepe sa se miste, rotindu-se usor in sensul acelor de ceasornic apoi invers...din ce in ce mai rapid, mai halucinant. Ochii mei sunt obositi si vreau sa dorm in acest moment. Simt ca-mi pica pleoapele. Ma simt ca o papusa de carpa, indoit in scaun, moale si fara vlaga. Mosul care in tot acest timp mi-a tot susurat in urechi cuvinte neintelese, fluturandu-mi prin fata ochilor mainile-i osoase si zbârcite, sta acum in fata mea usor diform, ca si cum s-ar dispersa in mii de particule...dar nu dispare, e acolo ghidandu-ma in calatoria mea. Ma uit la el cu ochii larg deschisi. Si el ma priveste fix cu ochii lui intunecati. Ma intreaba unde anume din viata mea as vrea sa ajung si ce as vrea sa vad. A venit momentul sa imi vad viata, sa vad realitatea asa cum e, si asta e un mare curaj pentru mine. E greu sa fac asta, dar poate imi aduce linistea, caci sunt facut din ceea ce am uitat, iar dorinta de a-mi aminti ma consuma...
-Totul...Vreau sa vad totul...soptesc amortit. Vreau sa vad de la ultima suflare pana la prima...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Simt in mine un fel de energie ce mi se risipeste in corp, puternica, asemeni unui fulger, apoi sunt absorbit in timp cu toate lucrurile ce ma-nconjoara...Simt niste caderi in gol ca niste pierderi ale cunostintei, ca niste scufundari intr-un vartej de ape tulburi ce-mi patrund cu putere in nari si-mi astupa respiratia, ma ineaca, imi iau suflul. Vreau sa urlu insa nu pot, cuvintele imi sunt blocate in gat. Plutesc haotic prin propria-mi agonie. Imi simt temperatura ridicata, ca si cum as fi sub efectul vreunui soi de drog. Am halucinatii, lumini puternice in ochi cu imaginea mea reflectata in oglinda prafuita in care privesc amnezic ca la o secventa de film neavand constiinta prezentei mele acolo...Ma vad dar...Timpul imi ticaie asurzitor in urechi, imi trec prin fata imagini grabite, flash-uri obositoare, fantone de amintiri, chinuri, crampeie, petice...Toate vin peste mine ca o avalansa, invaluindu-ma, zapacindu-ma, scufundandu-ma tot mai tare in adancuri, tot mai apasator. Incerc sa respir ca si cum as iesi la suprafata pentru o gura de aer si-mi fac rapid ordine in capul meu cat mai am control asupra mea, sa-mi aduc aminte de ceea ce vreau. Vreau sa ma intorc in locul unde a inceput totul...Locul in care mi-am pierdut memoria...Locul in care am fost gasit...Da, asta vreau...Intr-o fractiune de secunda sunt acolo...propulsat parca in timp pe pamantul rece si tare. Imi rotesc in jur ochii buimacit si vad copacii...Totul este invaluit in ceata si intuneric, un intuneric greoi si dens. Sunt dezorientat si mi-e foarte frig, atat de frig incat ma chircesc ca un fetus. Chiar sunt intr-o padure. Am un moment de luciditate cand sunt iar in camera si il vad pe mosneag cum intinde o patura peste mine, simtindu-i mainile aspre si calde peste frunte iar eu...horcaind fara respiratie, inecandu-ma in propriul sange...
