Damon Martinez, un baiat de cartier, crescut in suburbiile orașului New York, pare sa se descurce de minune in lumea asta intunecata in care supravietuirea e la fel de importanta ca si aerul. Cu o minte agera si cu un bagaj bogat de cunostinte in...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Timpul...Niciodata nu mi-a fost de folos trecerea lui, nu mi-a vindecat ranile, nu mi-a estompat amintirile, nu mi-a diminuat durerile. Se scurge pe langa mine si atat. Aud des in jurul meu "Fii tare, va veni timpul cand..." Nu. Timpul nu vine. El doar trece...Trece si atat. Iar eu raman la fel. Incremenit. Privesc cum trec zilele, noptile, una dupa alta, la fel de mohorate, la fel de terne, la fel de goale. Viata mea e pustie, si desi sunt inconjurat de prieteni, de oameni frumosi la suflet care ma pretuiesc, sunt complet singur. Nu ma pot opri din gandit. Ganduri sumbre. Mi-e capul plin de mizerii. Pustoaica...doar ea este singura care ma tine conectat la realitate. Ma tine viu. Ma ajuta sa nu-mi pierd mintile, sa nu pic in prapastia care se casca zi de zi in fata mea, ma ajuta sa raman in picioare. Ma obliga...Insa de cand o am pe ea, chinul meu nu are margini, prezenta ei imi ascute dorul de copilul meu care s-a adancit si mai tare, ma sfasie in bucati. Imi trezeste sentimente amortite, imi aduce aminte ca sunt tata, ca undeva in lumea asta, traieste un baietel cu ochii verzi, in al carui piept bate inima mea, prin ale carui vene curge sangele meu...Tortura...Asta simt zi de zi. Moarte lenta.
Incing sacul de box din biroul meu de cateva ore, pana nu mai stiu de mine. Lovesc neincetat detasandu-ma de tot ce e in jurul meu. Asa ma eliberez de ganduri.
-Respira durule! striga Claiton intrand pe neasteptate pe usa si aruncandu-mi un prosop. Ia o pauza.
Se aseaza in scaunul meu masiv din piele neagra lasandu-se pe spate si punandu-si picioarele pe birou. Ma priveste tacut si ingandurat pe sub sprancenele stufoase in timp ce-mi sterg fata de sudoare. Chipul lui e aspru si incercanat.
-Ce dracu ma fac eu cu voi?
Il privesc nedumerit.
-Ce mai este acum? intreb privindul chioras, nestiind la ce anume face aluzie.
-Cicatrice...l-am gasit azi dimineata in coma alcolica in club. M-au anuntat baietii sa vin sa-l iau de acolo. Arata ca un porc, imbibat cu alcool...Ce dracu? Parca am avut un deja-vu. S-a mai repetat o data scena asta...
Intorc capul, inchid ochii, si inspir adanc. Eu ii inteleg durerea lui Cicatrice. Spre deosebire de mine insa, femeia lui traieste.
-Nevasta-sa i-a interzis sa-si mai vada copilul, murmura Claiton printre dinti. Legal...Scrie in hotararea judecatoreasca de divort ca nu are dreptul la vizite. S-a dat inca un verdict "destept".
