Damon Martinez, un baiat de cartier, crescut in suburbiile orașului New York, pare sa se descurce de minune in lumea asta intunecata in care supravietuirea e la fel de importanta ca si aerul. Cu o minte agera si cu un bagaj bogat de cunostinte in...
LACRIMILE MELE NU POT FI AUZITE ATUNCI CAND LOVESC PAMANTUL...
____________"Aerul fierbinte, flacarile din jur care inghit totul...eu care ard ca o torta aprinsa, durerea infernala...Totul scartaie, totul cade, totul arde...Imagine din iad. O mare de foc. Ma arunc pe fereastra fara sa mai pot gandi limpede, unde ma intampina din nou moartea, lupta cu apa...groaza de a nu ma ineca in piscina din fata casei in care am aterizat, nu-mi simt mainile, nu-mi simt trupul, desi flacarile s-au stins, carnea inca sfaraie pe mine, iar eu stau inerta la fundul apei fara sa pot face nimic...Doar privesc cu ochii larg deschisi cum ma inec...O inghititura, doua, trei...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Privesc bulele de aer care se ridica la suprafata si gandesc cat de usor e...Nu simti durere cand mori, doar liniste... Totul din jurul meu este acum de un alb orbitor. Aud doar un sunet moale ca aripile ingerilior. Mă simt linistită și fără corp, eliberata de groază de furie, de durere..plina de o fericire calma. Sunt bine.. Cu ochii intepeniti zaresc o mana care ma prinde si ma scoate afara din apa care fierbe..apoi ma simt purtata pe brate pana in strada unde sunt intinsa cu grija pe jos si resuscitata.
"-Ia mana de pe ea tradatorule! Trebuie sa moara! aud ca prin surdina vocea metalica ce ragneste deasupra mea, apoi are loc o incaieratura, se aude o bufnitura puternica si se face liniste."
Cu mintea tulbure incerc sa analizez locul din jurul meu incercand sa aflu sursa zgomotului si il vad....Cel care m-a scos din apa a fost redus la tacere zacand pe asfalt langa mine cu fata plina de sange, privindu-ma fix, cu o lacrima in coltul ochiului. Il recunosc, ii recunosc ochii, ii recunosc cicatricea...Ochii lui ma linistesc. Incerc sa ma tarasc pana la el dar in secunda urmatoare simt o durere ascutita in abdomen. Un tiuit inebunitor imi fluiera in urechi. Respiratia mi-e blocata pe loc, am o senzatie apasatoare, o stare de prabusire ce-mi strabate intreaga fiinta. Sunt scoasa din starea de "picaj" cand aud niste ragnete de durere. Intorc capul ametita si privesc prin voalul mortii ce-mi sta pe ochi, cum cel care m-a injunghiat este acum in aceeasi situatie, injunghiat cu acelasi cutit care a fost in mine si pe care "salvatorul" meu la implantat adanc in el...iar si iar, tot mai adanc, pana ce linistea se asterne peste noi toti...trupuri inerte pe asfaltul umed si inrosit de sange... Privesc cerul de deasupra mea fara sa pot clipi. Si el e rosu...Totul e rosu. Moartea e rosie...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
