Printre ingeri si demoni

Dansul serpoaicei

Afara ploua torential. Umezeala aproape ca mi-a intrat in oase. Ma macina ganduri de tot felul. Sangereaz pe dinauntru. E prea mult pentru mine. Ceea ce am aflat, m-a devastat. Ma simt mutilat, schilodit, golit si de ultima farama de speranta. Ma gandesc ca poate eu si Hector suntem blestemati sa ne dorim aceleasi lucruri la infinit, altfel nu-mi explic. Care ar fi probabilitatea ca din miile de femei din jurul meu, sa se intample sa-mi capteze atentia doar ea, cea pe care o vrea si el... sa se intample pentru a doua oara sa vrem aceeasi femeie... Pare ireal. Imposibil. Privesc ceasul care arata ora 6:30. Noptile trecute le-am petrecut din nou la club. Dintr-un milion de motive am ajuns sa nu-mi mai vina sa ma mai intorc acasa si totusi, dupa zile si nopti intregi de zbucium in care a trebuit sa gasesc solutii, ma hotarasc sa ma duc acolo si sa fac ceea ce trebuie. M-am consultat cu Claiton in legatura cu locul in care va sta Leila pentru ca nu se putea intoarce la fostul apartament, Hector ar gasi-o usor si nu vreau sa-mi imaginez ce i-ar face. Arunc in graba pe mine pantalonii si geaca de piele apoi gonesc cu motorul ca un nebun pe strazile New York-ului.

Ma afund intr-o cafenea din centrul orasului unde zabovesc vreo doua ore, apoi pornesc cu toata viteza spre casa. Opresc motorul in fata portii si privesc casa mare si impunatoare care parca e sortita sa fie mereu goala. Deschid usa de la intrare si pasesc cu sufletul strans inauntru. Imediat cum intru ma intampina Happy care sare pe mine si da din coada, insa nici macar el nu ma mai misca , sunt impietrit. In casa pluteste un miros floral usor dulceag si imediat constat ca prin fiecare colt a-l casei sunt asezate sistematic vase cu orhidee multicolore. Incerc sa ignor faptul ca Leila mi-a transformat casa in florarie si inaintez cu pasi hotarati spre dormitorul ei. Bat la usa de cateva ori insa nici o miscare, nu raspunde nimeni asa ca apas cleanta si intru. Dormitorul e gol si arata ca si cum nu a dormit nimeni aici. Intr-un colt pe noptiera troneaza mandru un vas cu nelipsitele orhidee, cateva haine aruncate pe pat si doua geamantane mari. Tocmai cand ies din camera ingandurat vad de partea cealalta a holului, usa dormitorului meu deschizandu-se larg iar in prag apare...Leila. E imbracata intr-o camasuta de noapte transparenta si minuscula care-i lasa la vedere formele perfecte, iar ochii mei zabovesc pe goliciunea trupului ei mai mult decat as vrea. Cu parul ciufulit , cu ochii plansi... pare ravasita. Imi sta inima. Tine mainile stranse la spate iar privirea ei ma seaca. Cand sunt in preajma ei, inima imi bate altfel, insa nu trebuie sa uit pentru ce am venit. Sa scap de ea. E nevasta dusmanului meu de moarte, si cand ma gandesc cat am cautat-o, iar ea era chiar sub nasul meu...insa asta nu e nimic pe langa faptul ca Tomy...e copilul lui Hector. Asta e...nu exista durere mai mare, e tortura suprema.

-Ce dumnezeu cauti in dormitorul meu Leila? spun incordat indreptandu-ma rapid spre ea. Cum ti-ai permis sa intri aici? strig smucind-o de umeri in timp ce degetele mele se infig adanc in carnea ei.

Ma priveste printe genele-i lungi cu ochii plini de lacrimi.

- Zilele trecute ai venit acasa dar nu ai ramas, niciodata nu ramai, spune ea cu vocea tremuranda, am simtit nevoia sa...sa...

-Sa ce Leila? Sa te strecori in patul meu? racnesc, si maxilarul imi e atat de inclestat incat nu mai pot scoate nici un sunet . Nu-mi iasa decat un marait infundat.

-Nu am vrut decat sa... iti simt prezenta Damon...insa, in timp ce cautam ceva care sa-mi aline dorul de tine, am gasit asta, spune aratandu-mi poza in care se afla Leila insarcinata, poza facuta cu putin inainte sa...

Inchid ochii, trag adanc aer in piept si urlu pe interior.

-Nu mi-ai spus nimic de ea, ''Tu insemni totul pentru mine. Te iubesc Leila mea. Cu dragoste Damon'', spune cu vocea sfarsita, citind textul de pe spatele fotografiei. Nu mi-ai spus ca ai o relatie, din cate se vede foarte serioasa...deci la ea iti petreci noptile...O Leila acasa, alta in deplasare...Daca ma uit bine suntem acelasi tipar...